somnium (2)

îngerul meu păzitor era bisexual îmi acoperea cu o mînă privirea iar cealaltă-mi cuprindea mijlocul făceam cîțiva pași de dans un dans al orbilor îngerul meu se numea faní tu nu puteai dormi niciodată nu aveai stomac nu aveai oase erai gol de tot pe dinăuntru numai ochii îți creșteau la început două bile închise apoi pe toată fața din ce în ce mai mari cînd au început să plutească prin cameră ca baloanele cu heliu i-am legat strîns cu noduri în găurile oculare ei s-au înălțat au iești prin spărturile din tavan m-am cățărat pînă sus ochii creșteau așa mult că deveniseră cam cît două planete înfipte în parietalul tău îmi plăceau atît de mult încît mi-am așezat acolo un copac o pernă o găleată încă un copac am agățat trei păsări în el m-am întins pămîntul se afîna sub mine mă ridica în burta mea erai tu mereu treaz fără organe ochii ți se măreau pe față au ieșit din mine deasupra copacilor dincolo de păsări antene în vîrful cărora mă urcam însă dumnezeu tot nu se vedea faní sigur nu-l văzuse niciodată de dumnezeu îmi apăsa cu palma pleoapele pînă îmi venea rău mă întreba întruna cum mă cheamă iar eu eu îl iubeam aerul se strîngea în jurul nostru o inimă de copil