inviolabilitate

îmi așezam nudul pe pe un cub sacrat cine ți-a dat numele întrebau în vreme ce priveam spațialitatea confuză din care nu recunoșteam colțurile totul era plan și-mi uram conștient nașterea stam așa cu fundul ridicat cu pași de sfinți pe sub piele mă atingeau căutând drumul vinișoarelor mele care duceau către locul unde te păstram dar ele se rupeau undeva nimeni nu mi te putea lua tu mai fumai undeva o țigară tristă-tristă ținându-mă cu o mână bine de cub să nu cad eu îmi tăiam capul ca la găini