Mediu
nu se mai poate nimic. toate stările sunt imposibile. îmi ard hainele în curte și aștept să mă înghită izolatorul.
până atunci număr păsările care se opresc pe acoperișul de tablă. le găsesc câte un nume pe care să-l ducă până la tine. depărtarea nu contează când ești închis aici contează doar numele prenumele sexul și vârsta.
doctorii nu întreabă niciodată cât ești de departe. dacă ar întreba le-aș spune că de fapt numai asta mă doare.
033.668
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “nu se mai poate nimic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/236176/nu-se-mai-poate-nimicComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMPoemul izolării, al în-depărtării de viață mult mi-a plăcut.Stilul direct al expunerii ne-mijlocite de înflorituri, re-creează dramatismul unor așteptări cu fără de speranțe.
0
INMădălina, mi-e tare greu să vorbesc despre textele acestea. mi-e greu să spun mai mult decât am spus în text. mă bucură însă mult faptul că sunt percepute. mulțumesc.
Vasile, ai spus în-depărtare și ai spus bine. era mesajul subliminal. mulțumesc.
Vasile, ai spus în-depărtare și ai spus bine. era mesajul subliminal. mulțumesc.
0
pana la urma, textul acest aimi confirma o banuiala, anume ca identitatea si insingurarea is date nu de izolare, ci de individualismul durerii.