nica mădălina
Verificat@nica-madalina
Pe textul:
„cine vrea să muște mușcat să se nască" de ștefan ciobanu
e un sta sa crape aici, adica o tensiune corect urlata in soapta.
Pe textul:
„dovezi" de ioan albu
Recomandatsi, pana la urma, te gandesti ca oare ca nu e o repetare la nesfarsit, ci tine de anumite convingeri privind felul de a incerca sa spun lucruri?
cred deci ca trebuie contextualizat si nu scos din context. e ca un refren, daca vrei, care incapsuleaza un mesaj distinct si recurent. cantecul, ca intreg, nu e acelasi. si cred ca asta cel putin salveaza.
pe scurt, nu cred ca e vorba de o gestionare defectuoasa a unui camp semantic. desi repetat, ce-i drept.
Pe textul:
„A 1821" de nica mădălina
Recomandatgen ardezia, gen ann.
cam asta.
Pe textul:
„A 1821" de nica mădălina
Recomandatas opta deci pentru pastrarea doar a catargului in vartej ca element de corespondenta.
Pe textul:
„***" de Ioana Geacăr
insa ce ma tot intreb de cand te citesc in texte ca acesta, fara foto si construite pe o poveste punctata scurt este cum suni si ce ai de spus cand spui despre lucruri fiind deopotriva in miezul lor, dar si la o lume intreaga distanta.
altfel nu stiu sa exprim faptul ca mereu ceva in textele tale de genul acestuia imi pare expus riscului incremenirii in aceeasi zona. face bine recognoscibilului, dar simt ca priveaza discursul de o sumedenie de miscari si forme de manifestare.
Pe textul:
„big jumps" de elis ioan
Recomandatam dat insa de repetarea stanjenitoare a afirmatiei \"sunt piatra\". abia in penultima strofa se intrezarea posibilitatea initierii unei povesti, a unui discurs din care sa ramana ceva idee si ceva imagine.
si strofa a doua mi-a parut puternica, fara insa ultimul vers.
atat as pastra de aici.
Pe textul:
„pași arhitectură și Sacre Cœur" de carmen nicoara
ma refer la un apoi nenecesar, la un lui care ar putea fi sau si ar suna mai fluid, la amanunte dintr-astea.
Pe textul:
„Poem pentru merele coapte" de paul blaj
Recomandatmultumesc de cuvinte
Pe textul:
„cam necam" de nica mădălina
un text bine pieptanat, cuminte si molcom in hotararea lui de a ajunge la ideea pe care o puncteaza simplu finalul.
Pe textul:
„și-mi port teama zilnic" de Anca Zubascu
acum imi pare ca a iesit un text care nu reia alte texte ale tale. si nu ca ar avea o idee foarte pregnanta si autonoma in raport cu celelalte si cu sine.
ci mai degraba pentru ca gestionezi culoarea (mai ales in primul paragraf) si muzicalitatea cu mult mai bine decat in alte dati.
Pe textul:
„de-a baba oarba" de ioana negoescu
ca deja o lungim prea rau.
Pe textul:
„Cervix sine materia" de Adam Rares-Andrei
aduc ca argument lexicul ales, tehnica de spunere pointilista, neasumarea rimei decat incidental.
iar licenta poetica a virgulei dupa si putea lipsi. nu vad ce poarta cu sine.
Pe textul:
„Noi nu" de Gabriela Marieta Secu
nu intimitatea autorului ca om, zi de zi, e pentru mine de comentat.
si ziceam simplu ca textul asa cum e facut acum lesina pe parcurs, indiferent ca el consemneaza sau nu ceva real. si ca e pacat ca se intampla asa, pentru ca nu e un text rau.
cam asta.
Pe textul:
„Cervix sine materia" de Adam Rares-Andrei
Pe textul:
„rupt de podea ca din cuie" de Nache Mamier Angela
Recomandatce ma nedumireste este de ce nu functioneaza cenzura. adica abtinerea de la a o lungi, mai ales prin versuri ce radiografiaza prin formulari stangace.
mi a placut tare versul cu acel clar nu ai inteles. acolo e zvac si abia acolo textului nu i pasa, deci spune pe bune.
Pe textul:
„pe bancheta din spate" de Negru Valentina
si se simte atunci cand granita dintre verosimil si realitate cotidiana e ignorata. realitatea ia fata textului si asta nu i face un serviciu.
ma refeream deci la cum textul alege ce si cum sa spuna. ceea ce i dincolo de el e alta poveste.
Pe textul:
„Cervix sine materia" de Adam Rares-Andrei
pentru ca prima strofa le include pe celelalte. care deci nu sporesc, ci doar insista, sunt doar un pretext pentru un exercitiu de asamblare de imagini si detalii explicative. ca idee nu adauga si nu adancesc in raport cu prima strofa.
Pe textul:
„Ploaia albastra" de Carmen Duvalma
restul imi da impresia de apa indoita cu apa.
poate tocmai pentru ca in prima strofa e si nonsalanta discursiva, sunt si emotii care vin din zone ideatice diferite.
mi a mai placut inceputul strofei doi, care insa da in pretiozitate mai apoi.
iar finalul e prea moale comparativ cu felul in care textul a inceput, deci cu terenul pe care a plasat mesajul si imagisticul.
Pe textul:
„Cervix sine materia" de Adam Rares-Andrei
asa, din respect pentru drepturile de autor. esentiale, de altfel.
Pe textul:
„remake după o zi cu trei picioare" de cezara răducu
