și-mi port teama zilnic

cred ca si in lipsa parantezelor ramane evident rolul de incipit al primei strofe.

un text bine pieptanat, cuminte si molcom in hotararea lui de a ajunge la ideea pe care o puncteaza simplu finalul.

Am scăpat de paranteze. Acum, când citesc fără realizez că aveați dreptate. Apreciez trecerea și ajutorul. Mulțumesc. AZ

un lirism sobru,retinut,aproape prudent(?)
sa fie \"teama\"din titlu?
în spatele cuvintelor ,în surdina,se aude suflul angoasat ,abia soptit al unei frici în stare pura,omniprezenta...
suntem efemeride ,suntem fragili:\"si-am învatat sa îmi cos frica de trup ca
pe-o aripa...\"
primele doua strofe sunt prea\"linistite\" ,ultimele ating inefabilul artistic ...
enervati-va!!!!!dati-va drumul!

Încerc. Scriu, scriu, scriu. Poate cândva vor fi poeme și nu frânturi. Mulțumesc de trecere și de semnul generos. AZ

esti un suflu aparte cu poeziile acestea. strofa asta este un poem in sine
\'\'am intrat în case puține
de cele mai multe ori
am zăbovit
deși gazda știa sigur
că afară nu mai ploua
de multă vreme\'\'
la strofa precedenta, ultimile doua versuri mi se par in plus. adica eu pana acolo am vazut imaginea ce vrei sa o dai, dar continuarea ... (sincer am avut impresia ca te-ai pierdut si ai mai vrut sa pui musai doua versuri).
finalul este cuminte, ca o cusatura.

Versurile acelea au o hibă, știu. Dar nu m-am pierdut. Știam ce vreau să zic dar nu am reușit să zic bine. Sunt prea explicite. Nu știu ce o să fac cu ele. Dacă nu găsesc altceva poate o să renunț la ele. Bine punctat. Mulțumesc. AZ

Strofa a doua merita mai multă atenție, aș fi văzut-o mai incisivă. În rest, un poem bun, final inspirat.

Mulțumesc de trecerea dumneavoastră aici și de semnul lăsat. Aceste sugestii sunt de mare ajutor pentru mine și vă mulțumesc tuturor. AZ