boudoir

Anca,
e bine cum începe poemul, el reflectă o anume stare, uneori plictisitoare dar de aici, din marile tristeți pot fi trasate linii de plecare spre \"originalitatea\" cea mai puțin maculată de alte lirici...cred că tot clasicismul sau romantismul și alte -isme au o anumită doză de tristețe firească, fiindcă e a Omului, totul e cum \"să pară\" a ta mai bine exprimată, e ușor Doamne și-atât de greu.

Mulțumesc de trecere și de somn. Ai dreptate cu marile tristeți. AZ

Anca,
m-am uitat pe tastatură și litera E e la distanță de O;
de semn sau somn?!

semn! sigur semn. Îmi cer scuzele de rigoare. Mulțumesc, din nou, și de trecere și de atenție și promptitudine. AZ

Are ecou această pregătire pentru propriul eu, căci poemul ne propune o întânire cu noi înșine! Acele o mie de gesturi firești sunt acolo pentru a face posibilă luarea în stăpânire a acelui budoir - budoirul este chiar eul nostru, dar în același timp poate fi și trupul nostru - Este plăcut acest gând spre care ne îndrumi!
Cu stimă
PP

Da-este on întâlnire cu noi înșine dar mai ales cu singurătatea noastră, ăntr-o ipostază care se vrea personală și personalizată, aproape intimă. Mulțumesc de trecere. AZ

anca,
îmi place rostuirea ta de aici. mânuiești bine cuvântul și respecți ordinea lucrurilor, moment în care individualizezi stările.

rețin pentru arhiva din gând

*ceasul bate mereu
doar ora stabilită
și atunci îmi îmbrac
singurătatea cu nerăbdare
ca pe o rochie vaporoasă*

felicitări!

cu sinceritate,
teodor dume,

Trecerea dumneavoastră este mereu plină de căldură. Ați reținut partea mea preferată. Mulțumesc. AZ