cu mâna ta înalți zidul

...până devii tu însuți un contur..într-o fereastră.
un salt în sinceritate, ce pare mortal, dar care nu are finalitate previzibilă.
pot să-ți zic \"mai vreau!\"?

Buna Anca Z.,

\"deodată înțelesurile tale
nu ar mai fi destul de bune\"


Stii cum vad eu problema, aici?! ...

Ca și cum te-ai afla într-un avion care, din motive tehnice, trebuie să aterizeze, iar piloții nu fac nimic. Te împacientezi. Te oferi voluntar, fiind convins că faci ceea ce trebuie. Din turnul de control ți se confirmă. Începi manevrele de aterizare... piloții langă tine, te privesc, mustăcesc. Ceva nu ți se pare în regulă. Începi să te gândești că e o farsă... cu camera ascunsă.

Și normal că:

\"lucrurile se scutură hotărâte
de orice noimă\"

*

Cred că trebuie să schimbi ceva la primele două cuvinte din la strofa a doua, că nu sună bine.

Cu prietenie,

Gena, poți să spui că mai vrei, și eu te vreau la subsolul textelor mele.

Cristian sunt două cuvinte: apoi și pui, nu văd ce aș putea schimba la ele ca să le fac să sune mai altfel. M-am gândit la un moment dat să schimb timpul verbal apoi mi+am dat seama că nu vreau asta. Mulțumesc de trecere.

Revin să scot în evidență ultima strofă.

În toată povestea cu avionul, îmi scăpase din vedere tocmai căpitanul. Ar putea fi cel din spatele nedumeririlor. Adică, a ordonat să nu se atingă nimeni de bord. Și în timp ce toate persoanele de pe aeronavă, rămân gură-cască, deoarece nu se stia încotro... căpitanul poate că se parașutase.

(Se poate spune că ar fi trebuit să se păstreze o legătură durabilă între căpitan și avion, fără să pericliteze siguranța pasagerilor. o chestiune de respect profesional)

De aici, intră bine:

\"brusc îți amintești
că încă nu te-ai gândit
la o poziție confortabilă
să mori\"


Mă scuzi pt. insistență.
Tot cu prietenie,

Mulțumesc pentru insistența ta. Mă bucur că textul meu ți-a sugerat o întreagă poveste. Te mai aștept. AZ