NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
sunt licăriri, ceva mai evidente ca în textul anterior.
și ar merita tratate ca atare. mă refer la faptul că, în textul de față, de pildă, se simte o repezeală (și nu repeziciune, în sensul acela bun, al directeții ce are viteză grație limpezimii și conciziei), o grabă de a redacta și de a ajunge la sfârșit.
iar asta rupe textul.
asta mi-am zis (am resimțit, adică), odată ajunsă la ultima strofă. și nu mi-a trecut nici la relectura întregului text.
nu dețin cheia, nici broasca, dar ceva-mi spune că poate o apropiere mai atentă față de text înainte de a-l transforma în discurs (sau invers) ar oferi, de la sine, măcar câtveva soluții. pentru armonie.
poate după alte câteva texte soluțiile acestea își vor produce efecte vizibile. eu una nu m-aș mira.
și ar merita tratate ca atare. mă refer la faptul că, în textul de față, de pildă, se simte o repezeală (și nu repeziciune, în sensul acela bun, al directeții ce are viteză grație limpezimii și conciziei), o grabă de a redacta și de a ajunge la sfârșit.
iar asta rupe textul.
asta mi-am zis (am resimțit, adică), odată ajunsă la ultima strofă. și nu mi-a trecut nici la relectura întregului text.
nu dețin cheia, nici broasca, dar ceva-mi spune că poate o apropiere mai atentă față de text înainte de a-l transforma în discurs (sau invers) ar oferi, de la sine, măcar câtveva soluții. pentru armonie.
poate după alte câteva texte soluțiile acestea își vor produce efecte vizibile. eu una nu m-aș mira.
Pe textul:
„Chipul" de marius ghilezan
0 suflu
Contextai prin texte niște inserții de toată frumusețea, fix la țintă și care încapsulează lumii întregi și adevăruri ale oricui.
ar merita să le asumi ca atare și să renunți la zonele de sirop (și când spun sirop mă refer la exprimarea amestecată, diluată, la care gustul se simte ca fiind artificial).
aici am găsit asta și mi-a fost de ajuns (căci mi-a plăcut):
\"pământul poate acoperi totul
este criminalul perfect\"
ar merita să le asumi ca atare și să renunți la zonele de sirop (și când spun sirop mă refer la exprimarea amestecată, diluată, la care gustul se simte ca fiind artificial).
aici am găsit asta și mi-a fost de ajuns (căci mi-a plăcut):
\"pământul poate acoperi totul
este criminalul perfect\"
Pe textul:
„Pământ" de Neagu Raluca
De îmbunătățit0 suflu
Contextmi-a plăcut acel suntem liberi până încep lanțurile să lase urme pe glezne.
mult.
și cred că dacă ai păstra-o pe alice în preajmă, ar mai fi povești de spus despre ea și împreună cu ea.
finalul textului închide, însă, o plasând-o în fiecare. o alienează, culmea, deși se dorește apropierea.
de aceea spun să-i mai acorzi timp și să ne spui apoi unde o mai găsești, ce mai face...
mult.
și cred că dacă ai păstra-o pe alice în preajmă, ar mai fi povești de spus despre ea și împreună cu ea.
finalul textului închide, însă, o plasând-o în fiecare. o alienează, culmea, deși se dorește apropierea.
de aceea spun să-i mai acorzi timp și să ne spui apoi unde o mai găsești, ce mai face...
Pe textul:
„Alice" de Neagu Raluca
0 suflu
Contextși, ca să exemplific, întrucât cred că textul s-ar fi putut menține în zona punctării, dacă nu e cu bănat, las ce anume păstrez, considerând că este ferm și limpede și că își conține propria ramă:
o pasăre de mirosul vinului
bătea cu ciocul ei de cârpă
în glazvantul care îmi înconjura
de trei ori grădina
paznicul trezit din somn
îi făcea semne specifice
că e târziu ce voia la ora asta
și îi arăta lumina stinsă
eu eram în camera din capătul holului
jumătate visam jumătate dormeam
complet conștient
voiam să strig
liniște
iubita stătea pe margina patului
și se privea în talpă
ca într-o oglindă
pe celelalte nu le-am reținut pentru că mi-au părut bombastice, de aceea nenecesare. paznicul nu importă cum e, e doar un personaj. imporți tu și e de ajuns să strigi, ferm, liniște, fără să tre ironizezi cu acel testament. și importă iubita. că despre voi este vorba.
pasărea doar deschide.
o pasăre de mirosul vinului
bătea cu ciocul ei de cârpă
în glazvantul care îmi înconjura
de trei ori grădina
paznicul trezit din somn
îi făcea semne specifice
că e târziu ce voia la ora asta
și îi arăta lumina stinsă
eu eram în camera din capătul holului
jumătate visam jumătate dormeam
complet conștient
voiam să strig
liniște
iubita stătea pe margina patului
și se privea în talpă
ca într-o oglindă
pe celelalte nu le-am reținut pentru că mi-au părut bombastice, de aceea nenecesare. paznicul nu importă cum e, e doar un personaj. imporți tu și e de ajuns să strigi, ferm, liniște, fără să tre ironizezi cu acel testament. și importă iubita. că despre voi este vorba.
pasărea doar deschide.
Pe textul:
„nefiltrată" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextpentru că acel visam dormeam eram conștient mă duce glonț la naum,
cred că la el funcționa suprarealismul fie pentru că îîl mbrăca în plăpumile necesare, atunci când alegea să o facă (și mă refer la derularea, chiar și răsucită, a unei povești, și nu a unui tablou), fie pentru că, atunci când alegea să fie scurt, puncta la țintă, fără tremur și ezitări.
nu se situa între, în zona lucrurilor începute doar ca să fie lăsate atârnând.
de asta textul de față nu merge, pentru mine una, în pofida faptului că are versuri bune. pentru că este între. și arată, astfel fiind, ca o aglomerare de tușe.
nu de alta, dar l-ai fi putut picta :) (și nu mă refer la sensul propriu)
cred că la el funcționa suprarealismul fie pentru că îîl mbrăca în plăpumile necesare, atunci când alegea să o facă (și mă refer la derularea, chiar și răsucită, a unei povești, și nu a unui tablou), fie pentru că, atunci când alegea să fie scurt, puncta la țintă, fără tremur și ezitări.
nu se situa între, în zona lucrurilor începute doar ca să fie lăsate atârnând.
de asta textul de față nu merge, pentru mine una, în pofida faptului că are versuri bune. pentru că este între. și arată, astfel fiind, ca o aglomerare de tușe.
nu de alta, dar l-ai fi putut picta :) (și nu mă refer la sensul propriu)
Pe textul:
„nefiltrată" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextpentru contradicție (căci până la urmă ai scris despre moarte)
pentru ce ai ales să lași în grupajul acesta
pentru acceptarea implicită a faptului că puteau fi încă zeci de strofe și că ordinea putea fi oricare alta
dar mai ales pentru că m-a mișcat la un nivel intim. știu, asta nu ține neapărat de estetic, dar pentru că ține și de el...
iar aici ține, cred, de faptul că arată drumul simplificării (vezi roibul din prima strofă) și ritmul acesteia (repirația)
pentru ce ai ales să lași în grupajul acesta
pentru acceptarea implicită a faptului că puteau fi încă zeci de strofe și că ordinea putea fi oricare alta
dar mai ales pentru că m-a mișcat la un nivel intim. știu, asta nu ține neapărat de estetic, dar pentru că ține și de el...
iar aici ține, cred, de faptul că arată drumul simplificării (vezi roibul din prima strofă) și ritmul acesteia (repirația)
Pe textul:
„despre ea, niciodată" de Adriana Lisandru
0 suflu
Contextn-a zis nimeni că e miștocăreală ieftină.
am zis doar că pentru mine, ca și cititor, vocabula meniu duce în derizoriu tot textul. asumat sau nu, pentru mine nu mai importă, cât timp mă face să uit de gravitatea și tandrețea stratului de care spui și pe care l-am numit religiozitate și care cred că susține, de fapt, textul.
și am mai zis că ideea că tot ce te hrănește te ucide putea fi exprimată cu alte cuvinte.
atîta tot :)
am zis doar că pentru mine, ca și cititor, vocabula meniu duce în derizoriu tot textul. asumat sau nu, pentru mine nu mai importă, cât timp mă face să uit de gravitatea și tandrețea stratului de care spui și pe care l-am numit religiozitate și care cred că susține, de fapt, textul.
și am mai zis că ideea că tot ce te hrănește te ucide putea fi exprimată cu alte cuvinte.
atîta tot :)
Pe textul:
„moartea nu are" de Claudia Radu
Recomandat0 suflu
Contextspargere ca spargere, dar meniul, ca vocabulă, duce în derizoriu și psalmii. și tot...
cred că alegerea altor cuvinte ar fi de preferat, tocmai pentru a se justifica insistența pe religiozitate. altfel pică și ea. și dacă pică și ea, pică tot textul.
cred că alegerea altor cuvinte ar fi de preferat, tocmai pentru a se justifica insistența pe religiozitate. altfel pică și ea. și dacă pică și ea, pică tot textul.
Pe textul:
„moartea nu are" de Claudia Radu
Recomandat0 suflu
Contextoof, oof, finalul, finalul... sparge prea.
Pe textul:
„moartea nu are" de Claudia Radu
Recomandat0 suflu
Contexte ca un film de groază. nu știu dacă asta ai intenționat, anni, însă asupra mea acest efect au avut unghiile acelea roase.
ca atunci când șocul unei dureri te face să verși, pentru că trupului îi repugnă cauza emoției.
ca atunci când șocul unei dureri te face să verși, pentru că trupului îi repugnă cauza emoției.
Pe textul:
„Visele doamnei Pachet 6" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
Contextmi-a plăcut mult. pentru limpezimea și circularitatea cu care se fixează moartea în contextul ei înseși. și efectul final, pentru mine una, este de parcă s-ar fi vorbit despre viață.
de aceea mi-am spus că este bine redată suprapunerea celor două pe tot parcursu celei din urmă. ca o ființă și umbra ei, atunci când nu este lumină.
cele două versuri cu izvorul secat al cuvintelor îmi par, însă, de refăcut. exprimarea din ele (mă refer la formă, nu la idee) este clișeică. și dacă, în alte ocazii, asumarea unui clișeu avea ca efect o doză de ironie care să mai îndulcească gravitatea discursului, aici efectul acesta nu l-am simțit, prin lectură. de aceea aș vedea reformulată ideea din acele două versuri.
de aceea mi-am spus că este bine redată suprapunerea celor două pe tot parcursu celei din urmă. ca o ființă și umbra ei, atunci când nu este lumină.
cele două versuri cu izvorul secat al cuvintelor îmi par, însă, de refăcut. exprimarea din ele (mă refer la formă, nu la idee) este clișeică. și dacă, în alte ocazii, asumarea unui clișeu avea ca efect o doză de ironie care să mai îndulcească gravitatea discursului, aici efectul acesta nu l-am simțit, prin lectură. de aceea aș vedea reformulată ideea din acele două versuri.
Pe textul:
„ultima treaptă" de George Pașa
Recomandat0 suflu
Contextnu ai de ce, ottilia. și oasele amurgite sunt frumoase, la fel și lumea care te bântuie, bolnavă.
însă pentru că sunt formulări prea altfel în raport de restul textului acestuia, de aceea eu una nu le-am văzut în el.
le poți folosi, însă, într-un alt text, în caz că le vei mai simți încă o dată și chiar mai potrivite în contextul de atunci.
însă pentru că sunt formulări prea altfel în raport de restul textului acestuia, de aceea eu una nu le-am văzut în el.
le poți folosi, însă, într-un alt text, în caz că le vei mai simți încă o dată și chiar mai potrivite în contextul de atunci.
Pe textul:
„uneori simt că mă locuiește altcineva" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextaș spuen altfel decât înfiptă. pentru simplul motiv că, lecturând, mi-am imaginat păianjenul cu piuneze în loc de picioare. plus că înfigerea este în. și nu pe.
apoi, văd textul așa (sperând că înțelegi de ce, adică e vorba de o topică bizară și de sincope în partea a doua a primei strofe):
un felinar în care ard
până se va face lumină
și va cădea peste oameni
cu fețe pe care noaptea se așază
ca un păianjen
mă răsfir așteptând
să mă atingă liniștea
mă sting când ziua
se dezleagă la ochi
abia atunci
sunt eu
apoi, văd textul așa (sperând că înțelegi de ce, adică e vorba de o topică bizară și de sincope în partea a doua a primei strofe):
un felinar în care ard
până se va face lumină
și va cădea peste oameni
cu fețe pe care noaptea se așază
ca un păianjen
mă răsfir așteptând
să mă atingă liniștea
mă sting când ziua
se dezleagă la ochi
abia atunci
sunt eu
Pe textul:
„uneori simt că mă locuiește altcineva" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextmie tocmai pilda fiului risipitor mi-a părut că e ax aici, în fragmentul acesta.
am citit până la inima mea. rovigneta și taxa aceea le-aș vedea în alt fragment, cumva.
chiar și așa, însă, mă bucură că nu te temi și că sfidezi tu cu tine ceva ce ni se bagă în cap și ni se cultivă de parcă ar fi instrumentul predilect al lucidității și demnității. mă refer la teama de ridicol pe care o invocă mulți azi pentru a nu mai spune nimic pe tema pe care ai ales-o. cred că în cazul lor e de fapt altceva, și nu teama de ridicol.
am deviat. da, e bine inserată pilda fiului risipitor, mai ales cât timp ai ales să nu te referi la creștinism în mod explicit, alegând să amintești, în schimb, de musulman. luate împreună, deci, cele două paragrafe au un dans subtil și curat. fără smucelile de care numai pretențioșii ar fi capabili.
am citit până la inima mea. rovigneta și taxa aceea le-aș vedea în alt fragment, cumva.
chiar și așa, însă, mă bucură că nu te temi și că sfidezi tu cu tine ceva ce ni se bagă în cap și ni se cultivă de parcă ar fi instrumentul predilect al lucidității și demnității. mă refer la teama de ridicol pe care o invocă mulți azi pentru a nu mai spune nimic pe tema pe care ai ales-o. cred că în cazul lor e de fapt altceva, și nu teama de ridicol.
am deviat. da, e bine inserată pilda fiului risipitor, mai ales cât timp ai ales să nu te referi la creștinism în mod explicit, alegând să amintești, în schimb, de musulman. luate împreună, deci, cele două paragrafe au un dans subtil și curat. fără smucelile de care numai pretențioșii ar fi capabili.
Pe textul:
„La revedere România. Oriunde te-ai afla. II" de emilian valeriu pal
0 suflu
Contextoricum, moartea unuia e la fel de importantă ca a tuturor. și a fiecăruia este unică. de aici ar rezulta că... (plus argumentul cantitate versus altceva)
dincolo de asta, căci nu m-am putut abține, reiterez urarea de la volumul celălalt. și chiar țin pumnii în sensul ăla. căci alunecările sunt ușor de făcut, păstratul vertical e cu schepsis. o știm.
să-ți fei cu bucurie, deci. cât mai simplă și curată.
dincolo de asta, căci nu m-am putut abține, reiterez urarea de la volumul celălalt. și chiar țin pumnii în sensul ăla. căci alunecările sunt ușor de făcut, păstratul vertical e cu schepsis. o știm.
să-ți fei cu bucurie, deci. cât mai simplă și curată.
Pe textul:
„!NFERNUL" de Leonard Ancuta
Recomandat0 suflu
Contextcuprindere, și nu cuprinde. scuze.
și uitasem să punctez că \"Cineva poate că a intrat în suflet/mai bine decât mine\" mi-a plăcut tare tare (ca să o zic și eu simplu)
și uitasem să punctez că \"Cineva poate că a intrat în suflet/mai bine decât mine\" mi-a plăcut tare tare (ca să o zic și eu simplu)
Pe textul:
„Ar putea fi dulce" de Yigru Zeltil
Recomandat0 suflu
Contextde la Eu încolo este un text în care maturitatea nu actează, ci spune. are nostalgie și ochiul deschis.
probabil că asta se întâmplă odată gonit jocul per se, obosit probabil de atâta raportare numai la sine și odată alungată gratuitatea.
și rămâne un ceva între confesiune și cântec, o încercare de cuprinde a eului și a lumii, în egală măsură.
plus că aici, de astă dată, plusul de coerență în frazare susține plusul de forță al dozării imaginilor.
de la Eu încolo, zic da. simplu. pentru că de acolo până la capăt e simplu. și rupe un marș existent în celelalte texte și care risca să ajungă în pustie.
iar asta nu doar că încurajez, dar și apreciez.
probabil că asta se întâmplă odată gonit jocul per se, obosit probabil de atâta raportare numai la sine și odată alungată gratuitatea.
și rămâne un ceva între confesiune și cântec, o încercare de cuprinde a eului și a lumii, în egală măsură.
plus că aici, de astă dată, plusul de coerență în frazare susține plusul de forță al dozării imaginilor.
de la Eu încolo, zic da. simplu. pentru că de acolo până la capăt e simplu. și rupe un marș existent în celelalte texte și care risca să ajungă în pustie.
iar asta nu doar că încurajez, dar și apreciez.
Pe textul:
„Ar putea fi dulce" de Yigru Zeltil
Recomandat0 suflu
Contextaici nu sunt de acord - altfel spus, aceste domenii sunt cu desăvârșire autonome, distincte, rezultând, așadar, necesitatea ca unul dintre cele două să prevaleze.
adică este aici o aserțiune ce nu se susține, întrucât atunci când există lucruri autonome, aceasta nu atrage, pe calea unei legături de cauzalitate, necesitatea de a alege.
astfel că eu una consider că eseul acesta s-ar putea lipsi de un așa incipit, ce riscă să șubrezească tot restul, cât timp afirmația de mai sus stabilește de fapt o opțiune căreia i se supune întregul demers ulterior. or, dacă ea este, prin ea însăși, șubredă... asta face rău restului. și e păcat.
cu alte cuvinte, ar merita reformulată parte de început, odată clarificate lucrurile. asta ar însemna o altă metodologie de abordare.
adică este aici o aserțiune ce nu se susține, întrucât atunci când există lucruri autonome, aceasta nu atrage, pe calea unei legături de cauzalitate, necesitatea de a alege.
astfel că eu una consider că eseul acesta s-ar putea lipsi de un așa incipit, ce riscă să șubrezească tot restul, cât timp afirmația de mai sus stabilește de fapt o opțiune căreia i se supune întregul demers ulterior. or, dacă ea este, prin ea însăși, șubredă... asta face rău restului. și e păcat.
cu alte cuvinte, ar merita reformulată parte de început, odată clarificate lucrurile. asta ar însemna o altă metodologie de abordare.
Pe textul:
„Morală sau artă?" de Daniel Ionuț Vasile
0 suflu
Contextam apăsat enter când nu trebuia.
având în vedere ceea ce remarcasem, nu văd rostul englezismului din titlu. nu văd de ce nu s-ar numi, simplu și limpede, implozie.
având în vedere ceea ce remarcasem, nu văd rostul englezismului din titlu. nu văd de ce nu s-ar numi, simplu și limpede, implozie.
Pe textul:
„implozie" de Ligia Pârvulescu
Recomandat0 suflu
Contexte mai bine, mai echilibrat. adică nu mai abundă inserțiile de \"sfâșiere\" organică, prin care să se exprime tremurul sufletesc.
e o simplificare dintre acelea subsecvente unei așezări mai în profunzime a lucrurilor.
e o simplificare dintre acelea subsecvente unei așezări mai în profunzime a lucrurilor.
Pe textul:
„implozie" de Ligia Pârvulescu
Recomandat0 suflu
Context