Poezie
despre ea, niciodată
1 min lectură·
Mediu
nu mă mai miră nimic.
timpul trece prin mine la pas
ca un roib învățat
cu drumul spre casă.
*
azi noapte ploua. ascultam stropii rari
într-un gând mă scurgeam
eram și aici
și acolo.
*
despre iubire scriem iubind. despre oameni
când ne rămân în oglinzile lor
fărâme de chip.
despre frig când ne intră în piele.
doar despre moarte
nu putem scrie
cuvântul întreg.
mereu e o literă spartă
ne lipim disperarea de ea
respirăm.
095.423
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Lisandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Lisandru. “despre ea, niciodată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/poezie/13957452/despre-ea-niciodataComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ALstii ca ma bucura...:)
multumesc!
multumesc!
0
Rîmi place extraordinar de mult cum sunt punctate primele două grupaje de versuri prin cele două imagini remarcabile: timpul domesticit și umil și scurgerea prin sine, picătură cu picătură. Grupajul final m-a trimis cu gândul la Nichita. finalul este extraordinar, chiar m-a tulburat mult. Respirăm, da. Până la urmă asta suntem în fața morții.
0
ALratacitorule, credeam ca ne-ai uitat...:)
ma bucur ca-ti place, Raul
ti-am simtit lipsa.
ma bucur ca-ti place, Raul
ti-am simtit lipsa.
0
OAcel mai bine redată este imaginea secondată de sonorul ploii care ești:
\"eram și aici
și acolo.\"
și care, de fapt, este și motivul acelei tristeți... declanșează gândurile,starea finală.
Ottilia
\"eram și aici
și acolo.\"
și care, de fapt, este și motivul acelei tristeți... declanșează gândurile,starea finală.
Ottilia
0
EȘÎmi place acest text, fiindcă mă regăsesc în el și fiindcă descrie foarte simplu realitățile la care ne gândim cu toții, pe care le trăim cu toții. Și pentru sensibilitate îmi place mult.
0
ALsincer vorbind, sa se mai opreasca cineva la poezia asta.
multumesc, Ottilia, multumesc, Ecaterina.
multumesc, Ottilia, multumesc, Ecaterina.
0
MSsoartă vom avea... în cele din urmă... probabil de aceea chiar \"nu mă mai miră nimic\". Totuși, aș vrea să mă bucur de pace... \"lipi\"ndu-mă de \"litera spartă\" cu ultima suflare... Citit cu plăcere, în două respirații... felicitări.
cu respect
cu respect
0
ALva multumesc pentru semnul de lectura. :)
0
pentru ce ai ales să lași în grupajul acesta
pentru acceptarea implicită a faptului că puteau fi încă zeci de strofe și că ordinea putea fi oricare alta
dar mai ales pentru că m-a mișcat la un nivel intim. știu, asta nu ține neapărat de estetic, dar pentru că ține și de el...
iar aici ține, cred, de faptul că arată drumul simplificării (vezi roibul din prima strofă) și ritmul acesteia (repirația)