Poezie
moartea nu are
1 min lectură·
Mediu
câteva zile am simțit un miros dulceag
greu
aducând vag a stârv avea o anumită savoare de apă
de colonie ieftină pe o cămașă asudată
știam că era acolo și că putrezea în liniște
pios i-am șezut alături
pe pat uneori
deasupra i-am citit versete din ecclesiast
din cântări
din deuteronom psalmii
murmuram miezonoptic - și tot nu mă-nduplecam să-l scot
o vreme a rămas ca o plantă
singur
fără lumină s-a făcut mai mic
de mic i se-mpuținase carnea
pe oscioare mă gândeam rar
el devenise aproape amintire
mirosul se risipea
ferestrele îl încăpeau și-i dădeau drumul afară - în ziua în care l-am scos
sub fotoliu nu rămăsese din el mare lucru
de privit pe pătura groasă
o grămăjoară de oase
niciun petic de blană
nimic
să aducă a cel ce alerga uneori pe sub birou și-mi rodea
creioanele
cablurile
cărțile
până la urmă l-a afectat meniul - așa cred
0138210
0
