Poezie
Chipul
1 min lectură·
Mediu
Cititul feței e o lectură obsesivă
există chipuri care se arată
și chipuri care fug
n-ai cum să prinzi diferența
între cei care par și cei care sunt.
Chiar și pe patul psihanalistului
nu vine ființa cu înfățișarea sa dumnezeiască
doar arătarea, în straie lumești.
Chipul este omul
nu fardul, purtarea
Nu-i chip să numeri
ca la copaci, anii
frunzișului existențial.
013394
0
și ar merita tratate ca atare. mă refer la faptul că, în textul de față, de pildă, se simte o repezeală (și nu repeziciune, în sensul acela bun, al directeții ce are viteză grație limpezimii și conciziei), o grabă de a redacta și de a ajunge la sfârșit.
iar asta rupe textul.
asta mi-am zis (am resimțit, adică), odată ajunsă la ultima strofă. și nu mi-a trecut nici la relectura întregului text.
nu dețin cheia, nici broasca, dar ceva-mi spune că poate o apropiere mai atentă față de text înainte de a-l transforma în discurs (sau invers) ar oferi, de la sine, măcar câtveva soluții. pentru armonie.
poate după alte câteva texte soluțiile acestea își vor produce efecte vizibile. eu una nu m-aș mira.