Poezie
Să ai ce bea!
1 min lectură·
Mediu
Mă chinuiam s-o-ntind
ca printre degete
mustața-ntoarsă
sughiț
mă trădam.
Dincolo de ușă, o uneltire,
dincoace de ușă, cămașa pe mine cu riscuri.
Mi-am spus, clătinându-mă -
“lombago-mi domolește transa,
deși nu-s lovit,
parol,
de-onor,
sunt istovit.”
Și-ntreg privit-am,
cum linia dreaptă-mi chinuie-nălțarea.
Speram,
ca de atâtea ori paharul să mă cabreze -
paharul pentru mâna stângă
și paharul pentru mâna dreaptă,
povești de amor.
( Vitralii clănțăneau,
pendula-mi clipocea în negru-gurguliu,
nu doar vintrele, voiaj de nuntă.
Răgaz, întreg, se terfelea,
în ușă rezemat, Zapciul,
o cină, stabilimentul,
rămaseră fără trusou de plată.)
002.588
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- marius ghilezan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
marius ghilezan. “Să ai ce bea!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-ghilezan/poezie/13957903/sa-ai-ce-beaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.