neculai lunca
Verificat@neculai-lunca
Născut la Gherăiești-Bacău la 20 sept 1955 Studii-incomplete;autodidact.Cursuri de vitrinier -decorator 1968-1973-face parte din colectivul unei panorame de bâlci(circari ambulanți) Profesiunea: Grădinar-floricultor (a treia generație) Nu are volum de autor (încă) A scris texte pentru melodiile folk ale grupului "Meditas",actualmente desființat
Cu recunoștință, V.V.
Pe textul:
„Trimise la Gura Humorului" de neculai lunca
Sonetul tău e doar peltea de mere,
Că nu e măiestrit precum se cere
Spre-a provoca, prin insolit, uimire.
Asocieri de vorbe efemere
Căznite în modesta lor ivire,
Nu lasă cititorul în uimire
Și greu ating impusele repere!...
Dar, tu, talentul scoate-ți-l din criptă,
Fiindcă sunt convins că, în curând,
Pe fila albă pana-ți alergând,
Va ignora floreta mea înfiptă
Și-atunci putea-vom aclama prin piețe
Potop de ironii, dar nu tristețe!
Pe textul:
„sonetul trist" de Ștefan Petrea
Lumina reflectată-n geam lucește
Deși-i trecut cam binișor de-amiază;
Un paparazzo fotografiază
Pe-un tip bărbos și tuns mănăstirește.
La Nea Mitică mâța alăptează
Și anticariatul se golește.
Se simte-n aer vag un iz de pește
Când din vitrină se reflectă-o rază.
Se pierd pe Lăpușneanu siluete
În vânăt palid ca la ozalid
Iar la terase mesele-s complete.
Sorbind poetul halba cu lichid,
Regretă că roiesc în juru-i fete
Și nu mai e viril ca Baiazid!
Pe textul:
„Om la zid" de Daniel Bratu
Discurul lor e plin de vorbe vane,
Alocă bani spre alte destinații,
Dar plebea îi primește cu ovații
Și nasul li se urcă în tavane.
Minciuna ce-o propagă umple spații
În sfera amăgirilor umane,
Și vagi promisiuni rămân mormane
De fantezii sau de... anticipații.
Da-s carismatici; unora le plac
Așa, cu cap de lemn, de stânci, de lespezi,
Nu știi cum ai putea din vârf să-i lepezi?
Ți-aș spune-ndată, dar prefer să tac!
Mai bine-mi torn un sfert de vin la masă
Din sticla care-i de la vot rămasă!
Pe textul:
„înaltul pe mâine. clipita" de Ștefan Petrea
Spre a scăpa de zeci de kilograme
Eu am metoda mea de vindecare:
Citesc volumul tău de epigrame
Și-mi piere-ndată pofta de mâncare!
Colegial, V.V. (dar nu... Vrânceanu!!)
Pe textul:
„Cură de slăbire" de Ruse Ion
Mărșăluiau coloane în lumină,
Și alți slujbași continuau să vină
Cu răni în suflet sângerând sub cheaguri.
Figura lui trona într-o vitrină
Și pe un soi de bannere tip faguri,
Să-l știe toți cei ce treceau ,șiraguri,
Spre-a-i aproba utopica doctrină.
....................................
O tipă, cu dantura foarte rară,
Pe trotuar, având un ten trecut,
Făcea avansuri unui biet recrut
Duhnindu-i damful ieftin de țigară...
Și toți priveau cum se dechide hăul
Tribunei unde-n frunte-i Nătărăul!
Pe textul:
„rara avis" de Ștefan Petrea
Și printre mese pașii-i dau târcoale,
Iar dacă vede doar pahare goale
El celor pline le-ar dori ivirea.
De-o vreme-ncoace-a cam lăsat-o moale
Cu vinul, ce-i și ura, și iubirea
Și care-n stih te-nalță ca plutirea
Prin spini a policromelor petale!
Din noapte, până-n geana dimineții
De când se nasc, pân-vine cea cu coasa,
În zbucium se topesc trudind poeții,
Iar de aceasta nimănui nu-i pasă
Așa că-și poartă toți, pe drumul vieții
Poveri de vers ce fruntea le-o apasă...
Domnului Petrea, publicat în revista ,,Scârț”, toată amiciția. N.L.
Pe textul:
„clipa postumă" de Ștefan Petrea
care e originală și scriă bine. Colegial, V.V.
Pe textul:
„Priveliște din cosmos de 1 Mai" de Ruse Ion
Cu apreciere colegială, N.L.
Pe textul:
„Epigrame Vișeu - 2017" de neculai lunca
RecomandatCe pe toți îi uluiește;
N-ai urcat pe eșafod,
Ci pe podium, firește!
Locul de frunte de la Vișeu e binemeritat. Felicitări!
Pe textul:
„Spre prima condamnare" de Chitul Grigore
Prins în spiralate danțuri,
Poți s-alergi de fericire
Și prin aer, și prin...șanțuri!
Pe textul:
„alergând prin aer" de Ștefan Petrea
Pe textul:
„Romanță topîrceniană" de neculai lunca
Îți spun tranșant că bine le mai scrii;
Iar textele acestea, amândouă,
Vor apărea în ,,Scârț” , la parodii...
Pe textul:
„Romanță topîrceniană" de neculai lunca
Când bine vezi că asta-mi este soarta?
Mai bine-ar fi s-o terminăm cu cearta
Și-al meu talent nu-l pune la-ndoială!
Păi, cât de mare-i României harta
Văd mulți originala mea croială.
Dar cu aceștia cad la învoială
De cum deschid la vreo tavernă poarta.
De-l văd pe unul care bea de stinge
Din zori și până crâșma se închide
Cu greu pot performanța a-i atinge.
Și totuși, pe tejghea, pahare vide
Cam o duzină las, iar în faringe
Simt uscăciunea stinsă cu lichide!...
Pe textul:
„de nu" de Ștefan Petrea
Sonetul ai dori să-l urci spre piscuri,
Cioplind cu dalta de cuvinte-n stâncă,
Iar versu-ți, totuși, mai ascunde încă
Știute dar și neștiute riscuri.
Ajungi cu greu în vârf de obeliscuri,
Călcând din hău pereți de râpă-adâncă;
Dar... noii critici vezi că te ,,mănâncă”
Și la sonete croncănesc din pliscuri.
Atunci, cu gânduri care te străpung,
Privești cu deznădejde către zare,
Gândind - și mulți confrați îți dau crezare:
,,Cum procedează ăia care-ajung
La niște cronicari corupți și-i ”ung”,
Scoțând, apoi, volumul la vânzare?!”
Pe textul:
„... apoi invers" de Ștefan Petrea
Am observat de trei sau patru ori:
Când comentează Gârda și cu Luncă
Aduni un grup masiv de cititori!
Pe textul:
„răni extatice (rime date)" de Ștefan Petrea
Din lut ar vrea cuvântul să se-avânte
Din lut ar vrea cuvântul să se-avânte
Când simte că-i pulsează-n trup extazul
Și patima dorințelor înfrânte,
Ce, împletind și lacrima, și hazul,
În versul strofei se deprind să cânte
Găsindu-și greu, pierdut în timp, răgazul!
Atunci e demnă vorba de cinstire,
Că din condeie neînduplecate,
Pe file-apar contururi delicate
Ca fumul de pe haturi în rotire...
Iar din magia clipei fermecate
Purtând pe buze tainica șoptire,
Tu strânge limpezimea în potire
Și toarn-o peste răni nevindecate!
Pe textul:
„răni extatice (rime date)" de Ștefan Petrea
Își picură povara în potire,
Înfiorând răcoarea c-o șoptire
De limpezimi cu gusturi fermecate.
Și simt în creier tainica rotire
Dintr-un destin cu sensuri delicate,
Ce-n crugul vremii neînduplecate
Mă-ndeamnă spre a vinului cinstire...
De-aceea sper că voi avea răgazul
Când lăutari de smoală prind să-mi cânte
Să scriu niscai sonete de tot hazul.
Și chiar de-mi sunt puterile înfrânte,
Când voi sorbi din cupe iar extazul,
Pe trei cărări vreau duhu-mi să se-avânte!
Pe textul:
„răni extatice" de Ștefan Petrea
Eu, maestre, pot să-ți spun că
Pe al bălții vechi decor
L-am văzut pe Nicu Luncă;
Și pescar și sc(amator)!
Familie de pescari
Li-i mariajul fericit,
Fiindcă-așa cum se grăiește,
Când el e dus la pescuit,
Ea merge, negreșit, la ,,pește”!...
Pe textul:
„Pescarul amator" de Gârda Petru Ioan
Ajun fără frunze
(replică la ,,Ajun de floare” de Ștefan Petrea)
Au defrișat pădurea cea alpină,
Căci jaful și corupția-s în floare;
Pe guvernanți drept într-un loc îi doare
Că n-a rămas pe munți nici o tulpină.
Pe chipuri fără umbră de candoare
Și-n nesimțire crasă și deplină,
Aleșii noștri zilele-și alină
Cu japițe de lux și vinuri rare.
Chiar dacă ascuțită ți-i penița
Ei nu simt ironia ta, de parcă
Li-i pielea ca o scândură de arcă
Și nu simt șfichiuirea cu mlădița.
Așa, încât, nu căuta himere,
Și bea mai bine un rachiu de mere...
Pe textul:
„ajun de floare" de Ștefan Petrea
