Spre prima condamnare

parodie după „Spre primavară”

de Șt.O.Iosif

Vor părăsi pe rând

În pripă scena

Mulți hoți ce-aud sunând

La porți sirena.

Schimba-vor traiul bun,

Piscina nouă,

Cu apă și săpun

Atunci când plouă,

Căci n-o să poți vedea,

Din vremi uitate,

Nici conștiințe-așa

De vinovate…

I-acuză vehement

O procuroare,

Nu-i bate, evident,

Dar tot îi doare…

- De ce suspini mereu?

De ce ți-e teamă?

- Vezi tu, să tac mi-e greu,

Când tot mă cheamă!...

poezia parodiată

Spre primăvară

de Șt.O.Iosif

Vor înflori curând

Pe coastă merii,

Și va suna curând

Ceasu-nvierii.

Schimba-va bruma grea

În strop de rouă,

Ca să răsfrângă-n ea

O lume nouă:

Un cer așa senin

Cum nu mai fuse -

Uita-vei orice chin

Din zile-apuse...

- Un flutur dă ocol

Cătând o floare,

Dar bate-așa domol

Din aripi...moare...

De ce te prind fiori?

Ce gând te paște ?

- Vezi tu, e trist să mori

Când tot renaște !...

Comentarii (1)