Poezie
răni extatice
1 min lectură·
Mediu
spre zări sunt răni pe nor, nevindecate
ca sânge picurând în flori, potire
ce-n zori le sorbi, ofrandă spre șoptire,
auz al mângâierii fermecate.
opresc secunda aștrii, în rotire
de drag făpturii tale delicate
și stai în perne neînduplecate
să îți aducă tihna ta cinstire.
și eu în mine ticluiesc răgazul
mai ucigând o lebădă, să-mi cânte,
să dănțuiască-n ochii noștri hazul.
uitate sunt luminile înfrânte,
în înviere ne robim extazul,
spre ceruri duhul nostru să se-avânte.
043.782
0
Își picură povara în potire,
Înfiorând răcoarea c-o șoptire
De limpezimi cu gusturi fermecate.
Și simt în creier tainica rotire
Dintr-un destin cu sensuri delicate,
Ce-n crugul vremii neînduplecate
Mă-ndeamnă spre a vinului cinstire...
De-aceea sper că voi avea răgazul
Când lăutari de smoală prind să-mi cânte
Să scriu niscai sonete de tot hazul.
Și chiar de-mi sunt puterile înfrânte,
Când voi sorbi din cupe iar extazul,
Pe trei cărări vreau duhu-mi să se-avânte!