Poezie
alergând prin aer
1 min lectură·
Mediu
în lunga tăinuirilor citire,
sub clipa ce în vremuri seci stătuse
furtuna-n ochii tăi se abătuse
smulgând din tină os prin cimitire.
un orologiu miezul îl bătuse,
stăteam în a penițelor zidire
vărsând în foaie vorba din clondire,
privirea ta cuvântul mi-l băuse.
părea în zori, lumină în mistere
iar norii ronțăiau un soare blând
în falduri ne-ncetate de tăcere.
un morb de a rosti albastru-având
spre depărtare slova iar mă cere
cu zbor în pași prin aer alergând.
011.982
0
Prins în spiralate danțuri,
Poți s-alergi de fericire
Și prin aer, și prin...șanțuri!