Poezie
... apoi invers
1 min lectură·
Mediu
1.
văzduhul are-n taina lui adâncă
picioare amputate-n zbor spre piscuri
și-n tină-s păsări albe, triste pliscuri,
mirare de a ta prezență încă.
odaia-i criptă, veșniciei riscuri,
omătul frunții liniști ți-l mănâncă
și te cobori cu piatră-n loc de stâncă
în mici și eternale obeliscuri.
în prețul pus pe fiece o zare
junghere de gândire mă străpung
și dorul mult e mut pe-a mea vânzare.
uitând exist, ce-n ochiul minții ung
la dreapta, drept hristos să-mi dea crezare
la untul crucii sale să ajung.
2. invers
la sânul tău de vise să ajung
din veșnicii eu ți-am cerut crezare
și poarta minții tale-n gânduri ung.
nu e nimic să fie de vânzare
prin ceața existenței, ce-o străpung
cu șișuri lungi și atârnând de zare.
mi-am dus murirea-n falnice-obeliscuri
iar pe a ta am lănțuit-o-n stâncă
sub viața care clipa ne-o mănâncă
uitând de indigestiilor riscuri.
ci viețuim în de mirare încă
iar păsări vin cu rămurele-n pliscuri
urcăm fiirii colosale piscuri
și ne-aruncăm în lacrimă adâncă...
011.604
0
Sonetul ai dori să-l urci spre piscuri,
Cioplind cu dalta de cuvinte-n stâncă,
Iar versu-ți, totuși, mai ascunde încă
Știute dar și neștiute riscuri.
Ajungi cu greu în vârf de obeliscuri,
Călcând din hău pereți de râpă-adâncă;
Dar... noii critici vezi că te ,,mănâncă”
Și la sonete croncănesc din pliscuri.
Atunci, cu gânduri care te străpung,
Privești cu deznădejde către zare,
Gândind - și mulți confrați îți dau crezare:
,,Cum procedează ăia care-ajung
La niște cronicari corupți și-i ”ung”,
Scoțând, apoi, volumul la vânzare?!”