Poezie
clipa postumă
după Lucian Blaga oleacă
1 min lectură·
Mediu
să cazi în orizonturi cu privirea
nimicnicii de-n noapte-ți dau târcoale
de norul lumii cerurile-s goale
să-ți pot hrăni în hramuri lungi ivirea.
în lanțuri de lumină-n mine, moale
și joc și-nțelepciune-mi e iubirea
îmi e pe ochii tăi înceți plutirea,
pe piscuri port tenebre și petale.
un soare vine-n viul dimineții,
sunt tânăr, doamnă, nu suna din coasă
ce dacă dorm olalt cu duși poeții.
de mărul tău, de-mi dai să mușc, nu-mi pasă
și-n clipa cea din malurile vieții
de scrieri alta umăru-mi apasă...
022970
0
Și printre mese pașii-i dau târcoale,
Iar dacă vede doar pahare goale
El celor pline le-ar dori ivirea.
De-o vreme-ncoace-a cam lăsat-o moale
Cu vinul, ce-i și ura, și iubirea
Și care-n stih te-nalță ca plutirea
Prin spini a policromelor petale!
Din noapte, până-n geana dimineții
De când se nasc, pân-vine cea cu coasa,
În zbucium se topesc trudind poeții,
Iar de aceasta nimănui nu-i pasă
Așa că-și poartă toți, pe drumul vieții
Poveri de vers ce fruntea le-o apasă...
Domnului Petrea, publicat în revista ,,Scârț”, toată amiciția. N.L.