Mediu
Era în mai, era-ntr-o dimineață,
Când ai plecat din gara cu castani.
Un tren, un șuier scurt pierdut în ceață
Și... nu te-ai mai întors. De-atunci sunt ani.
Credeam că vei veni mai către vară
Când e-nflorat veșmântul pe fânaț,
Pe smalț de păpădii s-alergi, sprințară,
Sub ploaia caldă ce-a scăpat din laț.
Dar vezi?... Închipuirea mea-i deșartă;
Că până astăzi n-ai mai revenit
În urbea ce-a rămas un punct pe hartă
Pierdut pe axa minus infinit.
Privesc de-a lungul liniei ferate
În minte cu același gând peren:
C-ai să te-ntorci c-un tren, dar, din păcate,
Pe-aici, de mult n-a mai trecut vreun tren...
043.685
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- neculai lunca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
neculai lunca. “Romanță topîrceniană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/neculai-lunca/poezie/14106364/romanta-topircenianaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NL
Deși remarca asta nu e nouă,
Îți spun tranșant că bine le mai scrii;
Iar textele acestea, amândouă,
Vor apărea în ,,Scârț” , la parodii...
Îți spun tranșant că bine le mai scrii;
Iar textele acestea, amândouă,
Vor apărea în ,,Scârț” , la parodii...
0
NL
Catrenul de mai sus este adresat colegului Petru Ioan Gârda.
0
GISunt încântat de cele relatate
De Luncă, în catrenul ce-l făcu:
S-apari în Scârț e o onoare, frate,
Să mă lovească trenu dacă nu!
De Luncă, în catrenul ce-l făcu:
S-apari în Scârț e o onoare, frate,
Să mă lovească trenu dacă nu!
0
În gara veche, cea de sub castani,
Voi apărea ca soarele din ceață…
De nu mă recunoști – sunt niște ani -
Să știi că vin într-un tricou de vară
Cu un desen: căpițe pe fânaț,
Voi traversa traversele sprințară
(Scăpată de bărbatu-meu din laț).
Îți spun, promisiunea nu-i deșartă,
Vei exclama uimit: ai revenit!
Am să-ți arăt cu degetul pe hartă
Pe unde-am fost. Și dorul infinit,
Mergând de-a lundul liniei ferate,
Ni-l vom mărturisi: adânc, peren
Și nu vom fi atenți și, din păcate,
Ne va lovi, de nicăieri, un tren...