Neagu Raluca

frumoasa doamnă în negru are ochii întredeschiși valuri se adună în cerc și i se lipesc de pupile stă întinsă pe pământ/vorbește cu șoapte pierdute printre firele ierbii doamna în negru își

sălbăticia trestiei mă întristează sub conducte groase de mâl se strecoară pușcăriașii invizibili ai orașului iar eu dragostea mea tot aduc deasupra cât mai mult pământ asta am învățat să fac de

bătrânii satului trași în țeapă mă urmăresc să mi-amintească datina „în izvoare intră doar cei cu ochi blânzi de libelulă” pășesc pe limba imensă a muntelui îi admir obrajii nebărbieriți și

când camera devine mică și stelele se prind într-un dans diavolesc ies pe fereastră colind aleile negre din parc până nu mai știu mersul frigul acesta m-a îmbătrânit cu 10 ani oh dragostea mea

alice și-a scris viața într-un cuvânt este actriță poetă și Dumnezeu nu știe de ce nu prinde răsăritul niciodată are alzhaimer și nori în privire învață să învețe să uite cine e zâmbește

la capătul lumii un om se naște cu brațe împletite ca niște crengi ondulate îi spuneau uriașul Lenny deși avea sufletul mic nu era special chiar dacă lumea nu îl putea cuprinde și uneori

bătrâna are în ochi toate minunile lumii chipul e plin de zgârieturi mereu încerca să atingă cerul din copac mâinile sunt împreunate. uneori își desface părul ninge în cameră e iarnă ne

azi trafic intens umbrele se lovesc între ele uneori din fiecare om zâmbește frigul. semafor nu treceți pe roșu domnilor amenda are contravaloarea unui suflet întreg doar

am vazut cheile cu breloc de floarea-soarelui acolo pe șine și m-am gândit că nu vor mai deschide nicio ușă nu vor mai avea sub ce pat să se piardă de azi sunt tot ce a mai rămas din ea un

știu camera întunecată în care fugi de restul oamenilor ca un șoarece. cu inima pe farfurie disecând-o elimini dragostea încolțită și-ți fabrici o luptă până în zori apoi iei metroul spre

pe străzile în formă de cochilie cerul se închide ca o palmă peste oamenii cu capete descoperite nimeni nu știe dacă a venit antichrist-ul sau doar aerul miroase a furtună și stau de vorba unul

lucrurile sunt pe dos azi soarele e mai mare decât pumnul meu strâns m-am lipit de pământ ca brațele în V să îl cuprindă dar e rece și mă înconjoară frica de frică habar nu am

acum când totul e mort afară chiar și luna nu îmi rămâne decât să mă transform într-o sirenă la capătul paharului din care sorbi un lichid colorat ca o mlaștină acum când tot blocul tace în

nu a mai rămas nicio urmă a căderilor dragostea mea, totul s-a închis. cineva mă poartă într-un dans de la un perete la celălalt simt doar miros de peșteră plouă, zilele au bile grele în jurul

pentru plânsul meu a fost otrăvită o fântână a secat un izvor am crezut că devin animal curgător viperă a nisipurilor. bărbații care mi-au alunecat din inimă nu vor mai găsi drumul înapoi

privesc lumea printr-o fereastră murdară disting doar urme peisajul întunecat și geometric se continuă în garsonieră se amplifică dacă închid ochii și mai ales dacă tac vizavi se întâmplă

cerul cu genunchii vineții mă privește ici colo lumini pătrățoase storuri stoluri de păsări albe lipite-n fereste vântul umflă ramurile ca un nebun mă gândesc la volumul copacilor și zâmbesc

începusem să cred că din mine crește o siberie că păsările vor zbura curând și va rămâne doar trunchiul de care se vor agăța corbii ca niște globuri și vor lumina întuneric nu nu mă deschid

deci bătrâne pentru că nu pot aștepta buzunare enorme pline ochi sau coroana de lauri te rog să îi pui mamei în geantă zilnic un zâmbet din partea mea mămăița să stea liniștită nu ne-am

în fiecare zi plec spre gara unde ne-am văzut prima dată atunci gerul se lipise de ferestre mi-ai spus ca liniștea e altfel iarna și poți să adaugi o bătaie de inimă pentru fiecare fulg mă

lecția umilinței începe cu un gol în stomac pe care nu-l plângi îți muști buzele ca și cum o mamă te-ar ruja să te învețe cum e să fii femeie, scrâșnetul dinților trece dincolo de generații

mama se leagănă tata aruncă paharele lichide aburinde îi alunecă pe gât eu vorbesc vorbesc vorbesc nimicurile astea plante carnivore. să nu vă mire dacă rămâneți fără un picior e doar ceva mic