Poezie

lobotomie

2 min lectură·28 aprilie 2015

Mediu

de parcă în mine cineva a aprins o lumânare

și a lăsat-o să ardă

așa trec prin toate zilele cu un miros slab de benzină

mă gândesc des că nimic nu e adevărat că oricine a făcut lumea asta

a trăit prins în iluzia unui bine mușcător

vorbim despre moarte de parcă ni s-ar cuveni

cineva își dorea azi să stăm într-un pat

și să alunecăm brusc spre un somn atât de adânc

încât îngerii să se joace în părul nostru și să ne șoptească

gata, e gata totul. s-au dus și durerea și întristarea

de mâine începi cu sfârșitul

te întinzi pe o câmpie lină și te transformi în mușchi de copac

vin la tine toți prietenii care nu-ți știu numele

își storc ochii cu abnegație

vin la tine toți iubiții și te poartă pe brațe

tu în rochie de mireasă neagră

tu ca o floare presată sub talpă

trofeul câștigat în luptă nedreaptă

ce simplu ce onest

să îți tremure genunchii în fața metroului

să te apleci pe balcon până la mijloc

să ți se facă foame și sete și să treci peste

tramvaiul flămânzilor mă așteaptă

iubirea mea: un zgomot de chei care nu deschide nimic

oricine mă găsește azi

caută cuvântul care învie

dar eu am limba umflată și mâinile moi

sunt arsă pe interior

pe umerii mei cineva a stins o țigară

caută-mă într-un cimitir de mașini

sau mai bine scrie-mi o sentință frumoasă

și lasă-mi să o semnez cu tot sângele care mi-a mai rămas.

002.242

Neagu Raluca. “lobotomie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/neagu-raluca/poezie/14070433/lobotomie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.