Poezie
despre un alt fel de tandrețe
1 min lectură·
Mediu
va veni un moment în care o să simți o lovitură puternică sub coastă
trenuri invizibile te vor încercui, toate șinele îți vor netezi trupul
nu vei înțelege cum poți trăi cu un suflet așa mort
cum poți merge în metrou cu greutatea aceasta pe inimă
și să nu spui nimic
când va sosi momentul
o să te aștept în același punct. mă micșorez tot mai mult
dar nu uit, nu pot uita.
pentru asta mi-am tăiat din deget o bucată de piele
și am făcut-o semn de carte
pentru asta am presat sub un covor prima floare pe care mi-ai dat-o
pentru asta pipăi zilnic brelocul negru și-mi spun că am doliul cu mine
deci totul e în ordine.
am băut apă sărată, am fumat stele de mare
m-au plouat toate amintirile cu tine și le-am lăsat
și tot mă ridic și tot cad
timpul îmi este aproape
timpul mă înjunghie
un fel de tandrețe a iubitului
care pleacă sărutându-te pe frunte.
075.500
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Neagu Raluca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Neagu Raluca. “despre un alt fel de tandrețe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/neagu-raluca/poezie/14070838/despre-un-alt-fel-de-tandreteComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GGGaraciale✓: pupatul pe frunte e cam teatral. strofa no.2 iese din norma. numai bine!
0
NRînțeles și ținut minte! Mulțumesc! :)
0
RRÎn loc să te micșorezi tot mai mult, să devii mai mică decât esența ta, așa de mică încât numai tu să te vezi pe tine, restul trecând pe lângă tine ca și cum n-ai fi, mai bine te mărești mai mult, tot mai mult, până atingi cerul și timpul se comportă cu ființa ta ca un prieten, înlăturând spleenul, nu ca un adversar.
Cu cât te ridici mai mult, cu atât căderea e mai dureroasă, așa că ori îți implantezi în pământ rădăcini ființiale, ori levitezi, anihilând forța gravitațională cu forța imanentă creației lirice.
Cu cât te ridici mai mult, cu atât căderea e mai dureroasă, așa că ori îți implantezi în pământ rădăcini ființiale, ori levitezi, anihilând forța gravitațională cu forța imanentă creației lirice.
0
IPla șină și șenilă
că-i altă mâncare de pește...
încolo, mamă cât e de bună... Ioan.
că-i altă mâncare de pește...
încolo, mamă cât e de bună... Ioan.
0
NRRăzvan, trecerea ta pe aici e ca o mângâiere. O să levitez, da. E mai bine așa.
Ioan, cred că am încurcat trenurile cu tancurile :D Din păcate dacă modific poemul nu va mai fi la recomandate, nu știu de ce.
Mulțumesc de observație!
Ioan, cred că am încurcat trenurile cu tancurile :D Din păcate dacă modific poemul nu va mai fi la recomandate, nu știu de ce.
Mulțumesc de observație!
0
PTDistincție acordată
poezia asta conține multă tristețe, dar nu acolo unde o vezi tu.
dar imaginația este ceea ce [te] captează.
și farmecă.
pentru mine valența se schimbă.
cu toate acestea poezia poartă o vibrație ca un tunet ce apare din contrastul titlului cu prima strofă.
aceasta este ceea ce se vede.
valența, pentru mine se află undeva înafară.
în jocul triadei psyche(breath)-spirit(guardian)-trup(phisical body).
(imaginea e foarte simplu conținută în glass-blower/sticlarul ce-și conceptualizează prezența sub forma unei opere transparentă).
în prima strofă se află trupul conceptual (conceptual body, the vessel/encasing object).
tragedia acestui trup se naște din în moartea sufletului (psyche, please see above).
iar în oglindă (aici cu sensul de imitaturus homo) spiritul e cel ce se micșorează în sine (moare).
aici se află tandrețea - în Dumnezeu ce-l imită pe om (din dragoste pentru om, Dumnezeu se coboară în om, și moare în om).
de aici poezia mă poartă cumva către Iisus.
vezi tu, complet 'out of the context'.
sau poate că nu...
(pt)
dar imaginația este ceea ce [te] captează.
și farmecă.
pentru mine valența se schimbă.
cu toate acestea poezia poartă o vibrație ca un tunet ce apare din contrastul titlului cu prima strofă.
aceasta este ceea ce se vede.
valența, pentru mine se află undeva înafară.
în jocul triadei psyche(breath)-spirit(guardian)-trup(phisical body).
(imaginea e foarte simplu conținută în glass-blower/sticlarul ce-și conceptualizează prezența sub forma unei opere transparentă).
în prima strofă se află trupul conceptual (conceptual body, the vessel/encasing object).
tragedia acestui trup se naște din în moartea sufletului (psyche, please see above).
iar în oglindă (aici cu sensul de imitaturus homo) spiritul e cel ce se micșorează în sine (moare).
aici se află tandrețea - în Dumnezeu ce-l imită pe om (din dragoste pentru om, Dumnezeu se coboară în om, și moare în om).
de aici poezia mă poartă cumva către Iisus.
vezi tu, complet 'out of the context'.
sau poate că nu...
(pt)
0
NRcred că numele tău este predestinat. Mi-a plăcut analiza făcută poemului și această moarte în 3: trup, spirit, suflet poartă o tandrețe a sacrificiului pe care ai intuit-o frumos!
Mulțumesc pentru luminarea poeziei.
Mulțumesc pentru luminarea poeziei.
0