Poezie
Bătrâna
1 min lectură·
Mediu
bătrâna
are în ochi toate minunile lumii
chipul e plin de zgârieturi
mereu încerca să atingă cerul
din copac
mâinile sunt împreunate.
uneori
își desface părul
ninge în cameră
e iarnă
ne încălzim cu focul
inimii ei
senină ca o dimineață
se ridică de pe scaun
e înaltă
poate să îl tragă pe Dumnezeu
de barbă
bătrâna desenează cu degetele în pământ a plouat și mâlul îi îmbrățișeaza oasele
se formează desenul zâmbește pleoapele i se închid a mulțumire
am strigat-o
în grabă
a uitat să se semneze
001.746
0