Poezie
nebunie
1 min lectură·
Mediu
pe străzile în formă de cochilie cerul se închide ca o
palmă peste oamenii cu capete descoperite
nimeni nu știe dacă a venit antichrist-ul sau doar
aerul miroase a furtună
și stau de vorba
unul înghite cuvintele celuilalt
alții se tratează cu zâmbete de sticlă
eu iubesc azi
e firesc
chiar dacă ei spun
că am un soi de nebunie ce-mi atacă arterele inimii
nu știu ce iubesc
am căutat în ruinele anilor voștri
și dragostea mea nu seamănă
cu nicio alta
iubesc în sepia
călătorilor străini de voi
adevărata dragoste este aceea fără nicio explicație
fără nicio destinație
nu-mi pasă dacă de aici văd cerul pe jumătate
sau dacă nu am o lupă în loc de retină ca voi
nu
îmi
pa-să
dacă voi muri mâine eu am iubit din nimic cu toată ființa
001.790
0