lătrat

Poezia aceasta sub formă de confesiune e mai mult decât o simplă poezie,prin simplul fapt că poate fi trăită în momentul lecturării.
"Privesc lumea printr-o fereastră murdară " așa cum începe confesiunea, mă duce cu gândul la modul în care defapt omul trăiește, ori viziunea de a privi viața în sine din altă perspectivă, ori dintr-un unghi în care nu toți oamenii se află.
Și-apoi urmează durerea , fiecare se ascunde de câte ceva, " de administrator, de funii, de strigătul copiilor, de foame, de vinul prost,
de gândacii cu care dorm, de speranțele pe care nu le pot cumpăra, de criminalii orașului
în fața cărora noaptea face plecăciuni "

Dar ceea ce îmi atrage atenția în mod deosebit e finalul poezie, care mai mult vorbește pentru cel ce observă și simte lumea din jur, omul pe care orașul îl aduce cu " genunchii la gură ".

ați revenit asupra unui alt text de-al meu mă bucură foarte tare!
Tematica urbană mă inspiră pentru că o trăiesc. :)
Mulțumesc frumos pentru gânduri!

un text punctat și trasat atent.
stările vin din cotidian și întăresc aspectul pe care autorul a vrut să-l secvențeze întru împlinirea mesajului.
"vizavi
se întâmplă lucruri
spune vecinul cu ochii de pește
în timp ce mă privește
și inima îi latră

orașul mă învață să duc genunchii la gură."

aprecieri!

multumesc din suflet pentru vizita!
Inseamna mult pentru un om in criza de incredere si uneori inspiratie...
O zi frumoasa!