nastia muresan
Verificat@nastia-muresan
„ochiul meu interior”
nascuta iarna. ma straduiesc sa compensez frigul si intunericul de atunci. inginer. unul atipic.
un fel de a spune....in care cuvintele desavarsesc o coregrafie anume, cuvantul pluteste, face piruete ignorand gravitatia. atmosfera este marca ta.
si aici cuvintele invaluiesc,doar sugerand...lasand starii libertata de a se sustrage evidentei.
o teama in fata gestului irevocabil, in fata usilor inchise ( \"nu e nevoie de usa,poti pleca prin bratul stang\")doar asa \"putem cânta mai departe pe altă partitură de suflet\".
te citesc.
Pe textul:
„Părăsește-mă, atât" de Ela Victoria Luca
astazi mai am in biblioteca doar \'Stii, Lavinia, caracatitele...\' (nici unul din copiii mai n-a vrut s-o citeasca). Cartea figura in fruntea clasamanetului referitor la cele mai frumoase titluri de carti pe care le citisem pana la varsta aceea.
printre alte merite, poemul tau mi-a amintit de scriitorul meu nedreptatit si de cartile lui.
...de cateva zile \'bantuie\' o dulce candoare pe poezie.ro.
Pe textul:
„gin" de florin bratu
mai departe, dincolo de vis ar fi fost chemarea..\'vino, sa facem o lume cu mainile si puterile noastre, dupa chipul si asemanarea noastra...\'
da,carmen, despre asta era vorba
Pe textul:
„doua scaune pe o planeta ocru" de nastia muresan
iubeste-ma ingrijindu-te de libertatea mea.
\"El s-a culcat în poala fecioarei. A fost prins de vânători; aceasta înseamnă că a fost găsit de cei pe care-i iubea...\"
(femeia nu este rapusa de iubire, ea se desavarsesc iubind, daruindu-se.
barbatul nu cunoaste devotamentul ca gest de iubire...
pentru el alegerea este intre libertate sau capitulare.)
eh, comme d\'habitude....ametesc usor in increngatura asta de simboluri..poate ar fi trebuit sa spun ceva despre cele 64 hexagrame, despre Cartea Transformarilor...
m-am \'lipit\' de inorog in seara asta...mi-ai dat de gandit..:)
Pe textul:
„Timpul Yi Jing" de carmen mihaela visalon
apoi gandul m-a dus la adam si eva, izgonitii.
ce-am fi fost, cum am fi fost daca Femeia si Barbatul n-ar fi pastrat memoria Edenului?
cum si-ar fi modelat universul?
femeia si barbatul, creatori...ideea nu e noua, poate \'scenografia\' putin surprinzatoare...
Pe textul:
„doua scaune pe o planeta ocru" de nastia muresan
cam asta am vrut sa spun si in primul meu comentariu.
Pe textul:
„Cu inimă verde" de Marinescu Victor
imi pare rau ca in acest octombrie \"emil iordache nu e nici atunci după și nici apoi
el e acum traduceri și note\".
Pe textul:
„Traduceri și note de Emil Iordache" de Alina Manole
Recomandatsunt doar radacini putrezite cu aripile desfacute\"
expresie de o anume plasticitate, cu rezonante recente intr-un anume registru (in ceea ce ma priveste).
imi pare un pretext generos pentru ilustratie, poemul.
Pe textul:
„Cu inimă verde" de Marinescu Victor
ca intotdeauna, impresionata de comentariul tau ( nu exista \'stelutze\' pentru comentarii?).
iti multumesc pentru observatiile indreptatite asupra \'epidemiilor...\' (ca o confesiune: pentru mine a fost momentul cautarii unor repere printre amintiri, al resuscitarii acelora cu rol de coagulare, reperele simple si trainice...).
mai departe, ceva demn de off topic: joia trecuta am fost la Eliad, mare aglomeratie, seara extraordinara...cautam printre figurile celor prezenti \'ceva\' - o expresie, o privire - care sa-mi spuna ca ai putea fi tu, as fi vrut sa te cunosc.
n-am renuntat la ideea de a ne intalni intr-o seara de joi, acolo, imi doresc sa stam de vorba.
Pe textul:
„epidemii de octombrie" de nastia muresan
curat si expresiv.
Pe textul:
„Poem incolor" de Gabriela Marieta Secu
\"absenti din propria rama de oglinda\"
\"o viata intre limbi de ceas\"
\"mărunte adevăruri verzi
primesc din nou o toamnă
prea devreme\"...doar cateva fragmente din vietile noastre fara majuscule.
cele patru versuri de final imi par poemul din poem.
Pe textul:
„viața cu literă mică" de Radu Herjeu
tranzitii, metamorfoze...cu semnificatiile lor, inramate intr-o legenda de care aflu prima oara acum.
sau poate viziunea mea s-a cladit pe un algoritm in oglinda, eroare usor de iertat...trecerea anotimpurilor lasand aceleasi semne cu iz de inefabil ca si trecerea femeii.
femeia-anotimp sau anotimpul-femeie, amandoua ipostazele la fel de valabile.ai vazut femeile Klimt? legenda ta ma duce cu gandul acolo...
Pe textul:
„legendă uitată" de Virgil Titarenco
se vede ca azi n-am tradus foarte bine zarva interioara...si-mi pare rau, chiar aveam ceva de zis..:)
florin iti multumesc pentru sinceritate, e o dovada ca ma creditezi oarecum..asta ma incurajeaza.
poate altadata voi trece dincolo de incoerenta...
Pe textul:
„message d\'absence" de nastia muresan
mai cred ca structurarea in strofe, cu spatii intre ele nu ajuta ideii, uite ca, pana la urma, si imaginea in sine a textului il poate sustine.dar...mi-a placut!
Pe textul:
„Tristetea unui Hommo sapiens sapiens" de Meszaros Andrei Sebastian
iti multumesc, nu cred ca voi \"lucra\" textul mai departe,incercam doar sa spun cuiva ca...merita sa faci un drum si sa deschizi usa celuilalt(cum am citit intr-unul din textele tale..)cu toate cuvintele, spaimele in brate, riscand ca la lumina zilei toate sa para penibile...gestul de a impartasi prin cuvant nu e doar menirea unor alesi. am fost curioasa sa te citesc, vazandu-ti comentariul la obiect...si, dupa cum vezi, ceva mi-a ramas
Pe textul:
„coridor cu oglinzi" de nastia muresan
as vrea sa spun ceva despre cum sensibileaza atmosfera dormitorului afumat, tapisat cu postere greta garbo...locul in care se amesteca discret singuratatea, asteptarea, resemnarea.
Pe textul:
„invitație la ghilotină" de adrian grauenfels
am impresia ca fiecare din strofele \"starii\" tale se construieste in alt registru, un fel de val dupa val...
aparent fara un motiv serios, as fi spus \"pajiste violet\", fara acordul de gen...
poemul tau lasa chiar impresii auditive, ca si cum ideile
s-ar aduna in nelinistite herghelii.
Pe textul:
„stare" de florin bratu
Recomandat\"te diluez apoi în accesele mele de normalitate
am o eficiență stranie. am o stare bună. de necesitate.\"
toate acestea doar pentru ca \'ecourile\' sa nu tulbure irevocabil imaginea...
poezie nascuta dintr-o introspectie \'en detail\'.expresie remarcabila (cred ca deja un stil in cazul tau, modul in care cuvintele isi valorizeaza potentialul intrinsec)a unei sensibilitati inteligent gestionata.mi-a placut mult.
Pe textul:
„aici plouă" de ioana negoescu
Recomandatscris frumos, dezinvolt - textul are valentele unei schite de \'autoportret in miscare\' surprins intr-o lumina aparte, cu efect revelator.
mi-a placut si nonsalanta cu care Ioana isi drapeaza nostalgia pasagera in spatele unei fine ironii.
si ar mai fi de spus...
Pe textul:
„de dragoste" de Ioana Barac Grigore
Recomandat