Jurnal
aici plouă
pre_texte
1 min lectură·
Mediu
chiar dacă nu mai strigi eu tot te aud dintr-un reflex ciudat pe care l-am dobândit dinainte. îmi vine să prelungesc starea aceasta acustică până devine vizibilă în lumina ultravioletă, dar strigătul tău amorf se topește pe cerul gurii mele ca o caramea
Aici plouă.
apele acestea tulburi spală pofta nebună de tine. te diluez apoi în accesele mele de normalitate
am o eficiență stranie. am o stare bună. de necesitate.
îmi stăpânesc perfect ecourile. le înalț ca pe zmeie pe un cer dezlipit pe la colțuri.
nu mai cred în orizonturi nu mai recit nu mai sparg luna cu inelarul
nu mai cred. poți să vezi cât de mult am simplificat toate acestea
Aici plouă.
aș fi vrut să-ți dau chiar eu vestea.
084.873
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “aici plouă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/117498/aici-plouaComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGAGAndrei Gamarț✓straniu, si aici ploua, la chisinau, s-a rupe cerul dar, a lene si noapte, maine e deja astazi, dar pentru mine maine este maine, si lalele din dreapta mea se desfac si pianul din stanga inghite, in spatele meu pisica, in pisica pantera, in pantera eu. asa suntem
0
IN...în tine o altă zi în care plouă...așa sunteți?
0
ELIoana, astăzi deja noapte spre zori, mă întâmpină o furtună splendidă și ploaia ta de aici, ploaia senină și atât de cuvântătoare de inimi mă îndeamnă să las pe veci umbrela în cuierul anilor. Mi-a înviat colțul stâng al sufletului pre-textul tău, îndeosebi prin miezul său plin de rare esențe:
Aici plouă.
apele acestea tulburi spală pofta nebună de tine. te diluez apoi în accesele mele de normalitate
am o eficiență stranie. am o stare bună. de necesitate.
îmi stăpânesc perfect ecourile.
Frumos. Stii ca citesc atunci cind scrii si mai stii ca iti las cuvinte cind ma ploua cu poezie din tine.
Drag, Ela
Aici plouă.
apele acestea tulburi spală pofta nebună de tine. te diluez apoi în accesele mele de normalitate
am o eficiență stranie. am o stare bună. de necesitate.
îmi stăpânesc perfect ecourile.
Frumos. Stii ca citesc atunci cind scrii si mai stii ca iti las cuvinte cind ma ploua cu poezie din tine.
Drag, Ela
0
NTPloaia ca pre_text pentru diluarea sentimentelor, pentru a te scutura de ele si a le indeparta. Sugestiva mi se pare folosirea majusculelor numai in propozitiile \"Aici ploua\", desi nereluat in tilu. \"Aici\" echivaleaza de fapt cu \"in mine\". Si ploaia sta la granita intre \"a plange\" si \"a uita\". Efort indoit repetat cu grija si care nu are efectul dorit. Anormalitatea devine starea autentica a eului, acel eu nud, fara masti in care nu ploua. \"Accesele de normalitate\" denunta \"realul\" ca stare patogena. Cine poate stabili obiectiv ce este normal si ce este anormal?
Acest text-pretext este de fapt poezie in toata puterea cuvantului.
Acest text-pretext este de fapt poezie in toata puterea cuvantului.
0
NMploaia ca decor al unei dimanici interioare.am remarcat acuratetea cu care vorbesti despre algoritmul pe care iti cladesti starile, construit pe reflexe relevate in anume momente, atunci cand absenta produce panica, deteriorari sau nefunctionalitate.
\"te diluez apoi în accesele mele de normalitate
am o eficiență stranie. am o stare bună. de necesitate.\"
toate acestea doar pentru ca \'ecourile\' sa nu tulbure irevocabil imaginea...
poezie nascuta dintr-o introspectie \'en detail\'.expresie remarcabila (cred ca deja un stil in cazul tau, modul in care cuvintele isi valorizeaza potentialul intrinsec)a unei sensibilitati inteligent gestionata.mi-a placut mult.
\"te diluez apoi în accesele mele de normalitate
am o eficiență stranie. am o stare bună. de necesitate.\"
toate acestea doar pentru ca \'ecourile\' sa nu tulbure irevocabil imaginea...
poezie nascuta dintr-o introspectie \'en detail\'.expresie remarcabila (cred ca deja un stil in cazul tau, modul in care cuvintele isi valorizeaza potentialul intrinsec)a unei sensibilitati inteligent gestionata.mi-a placut mult.
0
BPlouă peste tot acum...eu ador ploaia dar deseori mă întristează...lacrimile cerului, ale celor care au plecat pentru totdeauna, împotriva rațiunii ce se opune dorinței egoiste de a-i păstra lânga noi...
Și oare câte lacrimi încap într-un strop de ploaie? Cinci? Șapte? Dar în sufletul unui om? Și narcisele, ele de ce plâng?
„...starea aceasta acustică până devine vizibilă în lumina ultravioletă...” – mi-a plăcut mult asta!
Și oare câte lacrimi încap într-un strop de ploaie? Cinci? Șapte? Dar în sufletul unui om? Și narcisele, ele de ce plâng?
„...starea aceasta acustică până devine vizibilă în lumina ultravioletă...” – mi-a plăcut mult asta!
0
INEla, îți mulțumesc pentru semn pentru umbrelă...:) cu drag.
Nicoleta, sunt bucuroasă că ai sesizat majusculele acelea și sunt de+a dreptul impresionată de felul în care ai interpretat textul. îți mulțumesc.
Maria, ai pus undeget pe un fel de rană...eu mă găsesc mult prea introspectivă în texte. uneori aș vrea să ies din mine mai mult. mulțumesc!
BR, unele lucruri devin vizibile în spectre invizibile...nu?
mulțumesc de trecere.
Nicoleta, sunt bucuroasă că ai sesizat majusculele acelea și sunt de+a dreptul impresionată de felul în care ai interpretat textul. îți mulțumesc.
Maria, ai pus undeget pe un fel de rană...eu mă găsesc mult prea introspectivă în texte. uneori aș vrea să ies din mine mai mult. mulțumesc!
BR, unele lucruri devin vizibile în spectre invizibile...nu?
mulțumesc de trecere.
0
RM
Este ciudat: e ca si cum as putea sa gust versurile, ca intr-o evaluare oenologica...abia daca imi mai pot aminti de aceasta senzatie... ma bucur ca inca exista; si nu e a mea.
0