Cu inimă verde

am retinut...\"unde lebedele nu mai zboara alb
sunt doar radacini putrezite cu aripile desfacute\"
expresie de o anume plasticitate, cu rezonante recente intr-un anume registru (in ceea ce ma priveste).
imi pare un pretext generos pentru ilustratie, poemul.

nimic mai rau pentru mine sa copiez. sincer, nu-ti citisem poezia. de ce am scris despre apa, galaxie, lebede, vise, lotca e foarte simplu. tocmai ce am venit din delta. deci, fara legatura cu gripa aviara. am fost acolo si chiar am vazut marginea galaxiei. chiar am vazut lebede, chiar am avut vise si inca le mai am. chiar am vreo vina? si de ce nu continuam...unde lebedele nu mai zboară alb
sunt doar rădăcini putrezite cu aripile desfăcute
în lotca palmelor mele
se așează veghe visului tău

nu-ti cer sa ma crezi, sunt doar ale mele.

acum imi pare rau, nu-mi imaginam ca din comentariul meu se poate intelege ceva despre vreo \'vina\'...am descoperit in poemul tau acelasi simbol, nu fara emotie; sunt bucuroasa de fiecare data cand altcineva simte la fel.
cam asta am vrut sa spun si in primul meu comentariu.

imi cer scuze ca te-am inteles gresit. mie nu-mi pare rau ca te-ai oprit pe marginea calatoriei mele. undeva intr-o lotca a palmelor cineva iti vegheaza pasii si ma bucur ca i-am gasit aici. intr-o zi am sa-i multumesc. :)

\"și te iubeam doar noaptea cu vântul smuls din neliniști
ți-am dezvelit coapsele când mă închideam pleoapă a zorilor
cu pământ pe gene\"

Ce adiere de mistral îmi lasă poemul tău, ce peisaj liric în care lotca sufletului te poartă prin viața metaforelor ca și cum ar fi lebede albe, negre, și câtă grație în a exprima iubirea, \"stelele cu inimă verde\" au ascultat mărturisirea ta.
\"Veghe visul tău\" la poarta fără lei și fără zăvoare.
Frumos, Victor, așa cum m-am obișnuit să găsesc aici.

Ela

ma bucur sa stiu ca versurile mele isi gasesc un loc in timpul tau. pentru mine conteaza foarte mult. iti multumesc

Victor