tulpini de răcoare

superb poem:
\"brazde-n tărâmul luminii
albastru\"

cu cat citesc mai mult poeziile tale imi dau seama ca esti poetul meu preferat pe agonia( si nu numai).

cu multa stima,
andrei

O poezie dinamică, în care trezirea orașului la viață capătă aspectul une lupte surde dintre somn și veghe, dintre întuneric și lumină.
Tonul e de o mare prospețime, datorită unor imagini care ilustrează gradat aspirația spre lumina solară, culminând cu apariția astrului, prezentat printr-o metaforă de o mare frumusețe și delicatețe:

\"tâmpla orașului crin aburind
în mantaua de mătase și ceață-și
revarsă polenul sclipind\"

\"răsăritul de soare-
fructul cu care-și mângâie buzele vii
dimineața\"

ca o exclamație:
\"câte brațe și degete are pământul
câte pupile uscate-n noroi\".
Poezie a metoforei în care se cunoaște de la primele cuvinte stilul autoarei. Cîteva rime, ritmul obișnuit, rețetă pentru un poem bun. E un limbaj clasic în această poezie, dar se simte lejeritatea, stilul și figurile de stil bucură urechea și ochiul. Parcă și tactilul, se termină cu o atingere. Plăcut.
LIM.

andrei
sunt mai mult decât coplesita ...mille mercis
virginia
cuvântul tau prietenesc si plin de prospetime mi-a mers la inima
liviu
lectura ta este mereu un imbold sa continui aventura scrisului
am probleme cu conexiunea la internet si depanaul nu lucreaza în week-end deci ma scuz pentru întarzierea raspunsurilor mele
în prezent va raspund de la scoala...

marina,
\"plopii poemului\" nu mai exista azi dar înainte,formau o alee unica si magistrala la una din intrarile din brasov
au fost sacrificati si astazi asfaltul e rege ...
cred ca ai rezumat foarte bine totul sub cuvântul\"impresionism\"
multumesc pentru trecerea înstelata ,o surpriza agreabila
stefan,
îti multumesc pentru sugestiile subtile la care subscriu entièrement!
\"insurectia\" vine de la ideea ca aceasta seva (forta a naturii) face ca tulpinile sa strabata asfaltul (care nu poate împiedica uneori natura de a-si relua drepturile)
mi s-a întâmplat sa dau de un copacel crescut în mijlocul unei mase de asfalt
ceea ce mi s-a parut ca o \"revolutie\" ,o \"insurectie\"...
dar voi mai reflecta ,poate ai dreptate
multumiri pentru stea... e mereu o placere binevenita

tin sa va multumesc pentru agreabila recomandare a acestui text
o surpriza placuta, mai ales ca vine din partea unei poete pe care o apreciez pentru sobrietatea si continutul modern al poemelor

de toamnă citadină, peisajul pare doar un spațiu de viață în care lucrurile se descompun și recompun. iar orașul, în mareea lui de asfalt și beton, este spectator. aproape nemișcat.
mi-a plăcut mai mult prima parte a poemului (până la versul cu tărâmul luminii), apoi ceva se diluează din forță. și unele sintagme ar fi meritat \"scuturate\" din copacul-text. de asemenea, se recită greu versul \"în mantaua de mătase și ceață-și\", dacă scrii \"...și ceață își revarsă\", mai atenuezi din sincopă la lectură.
ela

abservatiile critice le gasesc interesante si binevenite ca sa nu am \"la grosse tête\"
am modificat \"ceata\"...
scrisul este o aventura uneori \"racoroasa\" si benifica ,alta data une vraie douche froide
merci ela

E un text bun.
Intelegerea profunda a originii tuturor imaginilor creaza un peisaj care desi pare nemiscat palpita de viata.Imi place titlul si in special constructia primelor patru versuri.

merci pentru trecerea ta si pentru aprecieri
voi tine cont si voi continua sa te citesc cu fidelitate

Un text al conotațiilor metaforice și anteice.
\"răsucind în mareea de asfalt și beton
rădăcinile albe rădăcina lor groasă
cu un braț zvârcolindu-se-n somn
îndărătnic\"
Îmi apare limpede că rădăcinile albe se răsucesc în versul lor entelehic, în sensul lor plin de puterea poetei de-a remodela tulpinile de răcoare ale poeziei.
Un text-simbol al (re)construcției -tulpini de răcoare, rădăcini albe și \"fructul cu care-și mângâie buzele vii dimineața\" -toate acestea devin un întreg, o corporalitate a trăirilor și a misterului poeticesc.

iarina,ai sesizat foarte bine dorinta mea ca\"toate sa devina un întreg\"înconjurat si binecuvântat de tulpinile de racoare ale poeziei
merci de trecere

aici rădăcinile (în)făptuiesc cuvântul...iar dimineața se naște din pamăntul rostirii ...și se hrănește cu... soarele...frumos!

nu-mi place. se vede ca e prea lucrata...cuvinte prea multe care dau multe senzatii de care nu e nevoie (too much for nothing). oricum, daca nu-mi place mie asta nu inseamna nimic. so, whatever :)

iarina,
merci pentru apropierea si attentive de sensul acestui poem scris într-o gama impresionista
ioana,
merci pentru remarcile judicioase si simpatice
laza,
merci pentru lectura quand même...mult succes

Mi-a placut acest text al doamnei Angela, un inceput in forta, o reintoarcere la origini. Nu demult vorbeam despre mostenirea pamantului, ce ramane dupa ce ne ducem, de cine sunt asimilate toate cunostintele, toate memoria noastra. Cumva, raspunsl vine in acest poem.

câte brațe și degete are pământul
câte pupile uscate-n noroi

Numai de bine,

IC

analiza la obiect,perceptie fina
merci de trecere

Doamne, ce poem!
bravo!
mă intorc prin el și recitesc
și recitesc...
îmi amintește de bunici (dimineața la țară), de pământul negru (de atâta sânge și carne) din nord-estul Moldovei (n-am mai văzut un pământ atât de negru, de bun), de plopii ce-i vedeam pe marginea drumului (și știam ca mai e puțin până acasă când ii vedeam), de un copil ce se răsucește in somn (niciodată nu încetăm sa fim în adâncul sufletului copii/tineri; niciodată).
mă înclin, doamna mea.
sincer - nu v-ați schimbat!
doar că lumea incepe să vă vadă.

cu prietenie,
pt.

stimate petru teodor,
m-a impresionat trecerea dvs.pentru ca percepeti exact ce am resimtit când
s-a\"lasat\" scris
eu ,citadina ,am petrecut vacante de neuitat la tara la bunici formidabili si într-un cadru de natura bucolic
toata aceasta experienta m-a marcat în ceea ce scriu ...
am tacut ,aici departe,20 de ani si nu pot masura daca am gresit ,dar nu sunt scriitor non-stop,am oroare de cei care scriu cearceafuri de poezie
poezia este o stare de gratie ,fara acest nucleu incandescent ,mesajul nu se \"încheaga\",nu devine credibil
merci

Prima poezie citită de la contactul cu lumea \"agoniei\". Superbe metafore, ancorate în peisajul citadin al unui răsărit de soare. Un răsărit de speranță pentru poemele luminii.

de cate ori citesc ceva de la tine de atatea ori imi dau seama cat de bogate sunt cuvintele unui geniu. mi-a placut foarte mult.

de cate ori citesc ceva de la tine de atatea ori imi dau seama cat de bogate sunt cuvintele unui geniu. mi-a placut foarte mult.

bine ar fi sa ai dreptate!
poezia este cerul îndoielii de sine!
multumesc ,cu uimire

Descartes spunea ca indoiala este cea mai mare dovada a esentei noastre. deci poezia e o idee esentiala a omului.