E tot mai obosit și mai schimbat
E trist că lumea nu-l ascultă
Atâtea patimi a purtat
și-nțelepciune-atât de multă
A fost oglindă pentru mulți
a fost și carte și psaltiră
iar dacă stai să îl
Ai intrat în sufletul meu
fără să bați la ușă
și fără să-ți scoți sandalele
tocite de noroi
Nerăbdarea ți se citea pe chip
pentru că ai umblat ore în șir
te-ai plimbat prin fiecare
Destinul meu l-au scris
doi orbi
ce se iubeau
în alb și negru.
Am luat forma umbrei
...din ochii lor goi
plini de-ntuneric și de noroi
semăn cu tatăl meu-
necuprinsul.
Mama mea
Am fost atras întotdeauna de formule,
ecuații, cifre, teoreme și...probleme.
În universul meu,
toate aceste taine ale lumii
capătă noi forme.
Tot ce pare ambiguu, nedezlegat,
în fața mea se
Ochii tăi sunt oceanul
în care mă scufund fără
să trag aer în piept.
Nu am nevoie
de costum de scafandru,
deși sunt la zeci de minute
adâncime în privirea ta.
Nu mă tem de rechini,
deși
AB