MMMonica Manolachi
Verificat@monica-manolachi
Bucuresti
„To be is to do. To do is to be. So do-be, do-be, do-be, do-be, do-be, do-be...”
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Probabil o lectură a acestui volum ar trebui să înceapă cu înțelegerea semnului exclamării răsturnat. Felicitări!...
Pe textul:
„!NFERNUL" de Leonard Ancuta
Recomandat0 suflu
ContextPrima oară, înainte să accesez textul, mi-am zis... parcă era an dan te urmat de dize mane pe dizemane compane.
Apoi luând seama la câtă luciditate este în conținutul poemului, am revenit la titlu. De ce nu totuși andante, ritmul moderației?
Să fie vorba de antante, de alianțe partajate, silabisite, răsfirate poate. Apoi an tante – tante nu e de dorit. Aș scrie titlul legat sau andante.
Evident, pot fi și alte motive pentru alegerea titlului, dar asta se vede de la mine.
Apoi luând seama la câtă luciditate este în conținutul poemului, am revenit la titlu. De ce nu totuși andante, ritmul moderației?
Să fie vorba de antante, de alianțe partajate, silabisite, răsfirate poate. Apoi an tante – tante nu e de dorit. Aș scrie titlul legat sau andante.
Evident, pot fi și alte motive pentru alegerea titlului, dar asta se vede de la mine.
Pe textul:
„an tan te" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contextamintiri din burta mamei: până la un punct simți nevoia să dovedești ceva. după punct, acel ceva începe să vină de la sine. apoi iar vine punctul și iar de la sine. sau cum?
Pe textul:
„mi se părea că fiecare mamă duce câte un glob pământesc" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextAm pierdut recent o legitimație și pentru a o reface a fost nevoie să o declar pierdută. Și mă gândeam în timp ce completam formularul: de ce n-aș scrie ceva în genul “mă declar pierdută”?
Găsesc aici cumva aceeași temă. Pierderea și nevoia de regăsire. Dar și de pierdere a fost nevoie la un moment dat, căci altfel nu ar mai fi apărut nevoia de regăsire. Poate asta este și mai greu de recunoscut sau, pur și simplu, transpare mai târziu. (Poți să te regăsești întâi ca să te pierzi după? Pare ilogic acest re- la început, dar poate nu imposibil într-un context postmodern.) A fi la fel și altfel, iată o temă care nu ar trebui tratată cu ușurință, fiindcă este multă tensiune în subiect, așa cum reiese și din poemul acesta.
Un poem despre chemările vocilor de la radio spre un spațiu din ce în ce mai dorit până la o întregire simbolică dintre fantezie și locul părăsit, urmată apoi de presimțirea dezintegrării, ea însăși parte a unui alt întreg.
Pe textul:
„Destinatar pierdut" de Marius Marian Șolea
Recomandat0 suflu
ContextDorin, nu am aruncat cu trandafiri, am vrut să-mi verific memoria :-) Printre textele la care ți-am trimis feedback acum ceva timp era și un poem cu un baletist sau mă înșel? Adică sunt texte lucrate mai mult timp sau mai recente?
Pe textul:
„Baletistul-lansare de carte" de dorin cozan
Recomandat0 suflu
ContextE un typo aici: eram cu o lancea-n dinți. E mare diferență între articolul hotărât și cel nehotărât, la fel ca între hotărâre și nehotărâre :-)
Pe textul:
„Idolului meu!" de marius ghilezan
0 suflu
ContextFelicitări, Dorin, pentru transgresia de mai multe feluri!...
Oare îmi amintesc bine: este același baletist de acum ceva timp, de care spuneam că-mi place? Scuze pentru memoria mea slabă, pauza își spune cuvântul.
Oare îmi amintesc bine: este același baletist de acum ceva timp, de care spuneam că-mi place? Scuze pentru memoria mea slabă, pauza își spune cuvântul.
Pe textul:
„Baletistul-lansare de carte" de dorin cozan
Recomandat0 suflu
ContextDincolo de reacția bine construită față de o piesă la care aș merge și eu, mi-a atras atenția titlul, ca una dintre cele trei componente din formula identității (eu, celălalt și relația). Mă așteptam să găsesc ceva pe tema asta mai explicit, de fapt un pic teoretizat, măcar un paragraf, fiindcă e de reținut și de pitrocit.
Pe textul:
„neplecarea din eu" de nica mădălina
Recomandat0 suflu
ContextTextul pare o bună mostră a unei reacții din partea unui Cain pe cale de abelizare sau a unui Abel gata să se cainizeze înainte să i se ofere ocazia să-și dea duhul. Ce contează este asumarea acelei vini de care amintești în final, fiindcă se pot face minuni cu ea. Aș vedea textul acesta integrat cumva într-o proză mai lungă, în gura unui personaj.
Pe textul:
„La revedere România. Oriunde te-ai afla." de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
ContextAu ceva criptic textele tale, aici fiind probabil vorba de o incursiune în ale trecerii și încercarea de a-i surprinde fazele. Și he, he, trebuie să fie cineva care să spună „totul trece” și nu doar să spună, ci și să arate cum este trecerea, nu? Adresându-te Femeii sau femeii – ai lăsat în dubiu – pare că trecerea este pasată domnului din final, asta cât o mai fi și el.
Se spune că Noul Testament a fost adăugat Vechiului Testament pentru a umaniza și a apropia ideea de Dumnezeu. Văd că te referi aici la Booz și mi se pare că rămâi în arealul VT, pe marginea căruia interpretezi. Sau?...
Despre formă și formulare, deși, personal, nu mă împac deloc cu majusculele, probabil au ele un sens, așa cum au în textul biblic. Dar „Câteva” din „Câteva vorbe” este special cu majusculă? (Lipsesc niște semne de punctuație sau lipsa lor face parte din construcție?)
“Totul e spinarea aceasta întinsă ca o cumpănă / cu firul de plumb?” invită la reflecție. Strofa următoare este un bun respiro înainte de final.
Se spune că Noul Testament a fost adăugat Vechiului Testament pentru a umaniza și a apropia ideea de Dumnezeu. Văd că te referi aici la Booz și mi se pare că rămâi în arealul VT, pe marginea căruia interpretezi. Sau?...
Despre formă și formulare, deși, personal, nu mă împac deloc cu majusculele, probabil au ele un sens, așa cum au în textul biblic. Dar „Câteva” din „Câteva vorbe” este special cu majusculă? (Lipsesc niște semne de punctuație sau lipsa lor face parte din construcție?)
“Totul e spinarea aceasta întinsă ca o cumpănă / cu firul de plumb?” invită la reflecție. Strofa următoare este un bun respiro înainte de final.
Pe textul:
„7. câmp deschis" de dorin cozan
Recomandat0 suflu
Contextce este potretul acela încrâncenat? și băiatul de la fereastră și cel din perete (așa pare, în perete)? mi-a plăcut cum ai redat semnificația titlului: întâi au dispărut imaginile și apoi și muzica. un spațiu pustiu poate fi loc de imaginație. biografia capătă alte și alte nuanțe.
Pe textul:
„wasted" de emilian valeriu pal
0 suflu
Contextun poem ca o neîntomnare și o împrimăvărare!... poezia este pentru a întineri, nu?
Pe textul:
„eu nu caut toamna" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextnespusul se spune și fără cuvinte. cuvintele sunt doar șapte la sută din comunicare!...
Pe textul:
„Spovedanie" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextîn loc de subterana dostoievskiană se poate spune pivniță...
Pe textul:
„[în pivnița mea]" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contexttrec foarte rar prin zona aceea și uite că textul tău invită la recunoașteri personale. regăsesc cumva în scrisul tău același stil cu secvențe decupate și colate. cunoscosc cartieurl, totuși nu-l cunosc, ia să văd cum este de fapt, cam asta e reacția mea. ultima strofă face poemul, primele sunt cam \"cărnoase\". mizezi pe sublimare. nu-mi dau seama dacă \"m-aș ușura\" are aici sens argotic, nu cred că s-ar potrivi. poate un \"aș scăpa\" sau altceva?
Pe textul:
„Recunoaștere în Colentina" de Ioana Barac Grigore
Recomandat0 suflu
Context\"nici sânge n-a curs\"... eu cred dimpotrivă, sânge a curs, măcar prin aorte și vene și tot a curs. altfel nu este adevăr. sorry!...
Pe textul:
„…ca pe tine însuți" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextNu sunt cam multe personaje pentru un text încadrat la poezie: cotidianul, biliboc, aruncătorul de cizme, desculții, deceneul, păsările, diogene, eul? Mi se pare cam încâlcit. Oare dacă n-ar fi aproape toate în poziție de subiect, s-ar înțelege mai bine în ce fel moare cotidianul?
Pe textul:
„moartea cotidianului" de George Pașa
0 suflu
ContextM-a amuzat acel motto. Acum ceva timp am scris un poem despre corupție și am primit comentarii de genul acelui din motto.
Ultima strofă cuprinde o imagine care mi-ar fi plăcut să fie mai stilizată pentru a fi în consonanță cu textura primelor două strofe. Probabil este vorba despre o mare suferință redată și de titlu. Dacă “albastru era motiv de negru” înseamnă că acum nu mai este? Înțeleg acest albastru motiv de negru ca pe culoarea, dacă se poate spune culoare, a cosmosului, cel puțin așa cum apare în fotografiile de la NASA.
Revenind, aici pare a fi o internalizare a temerii în fața acestui spațiu deodată imens. Asta apropo de recenta declarație a lui S. Hawkins.
Titlul... aș mai reflecta.
Ultima strofă cuprinde o imagine care mi-ar fi plăcut să fie mai stilizată pentru a fi în consonanță cu textura primelor două strofe. Probabil este vorba despre o mare suferință redată și de titlu. Dacă “albastru era motiv de negru” înseamnă că acum nu mai este? Înțeleg acest albastru motiv de negru ca pe culoarea, dacă se poate spune culoare, a cosmosului, cel puțin așa cum apare în fotografiile de la NASA.
Revenind, aici pare a fi o internalizare a temerii în fața acestui spațiu deodată imens. Asta apropo de recenta declarație a lui S. Hawkins.
Titlul... aș mai reflecta.
Pe textul:
„Misandrie albastră. Incompatibilitate" de Luminita Suse
Recomandat0 suflu
ContextCa să parafrazez, aș putea spune că am găsit aici un haos bine temperat, dramatism învăluit în sensibilitate, nevoia de a crea o legătură între realitate și potențialitate, între azi și mâine, chiar cu riscul punerii în pericol a înseși legăturii. De fapt, este o transcendere, o metamorfoză a legăturii prin stadii nu tocmai ușor de suportat, dar pe care ai reușit să le exprimi foarte bine din punct de vedere estetic.
Pe textul:
„the new shit of the year" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
Contextîmi plac radiografiile unde poți distinge, ca aici, lucruri precum poarta sinelui. se vede și o nevoie de ordine în fața miracolelor iluzorii. adresarea din final invită la comentariu. nici tema, nici maniera de a spune nu sunt noi. nu sunt nici prea multe figuri de stil. totuși, identific concizia, claritatea spunerii. acum îmi imaginez corpul ca o arcadă :-)
Pe textul:
„poarta din tine este cel mai frumos poem nescris" de Andre Donescu
0 suflu
Context