deasupra polului nord
deasupra polului nord nu există banchize de gheață, miros de pâine sau fum, gustul dominant al singurei realități desprinse de vis, instinctiv
MAMondea AdrianCalabi–Yau
pot exista forme diferite ale acestei căderi punctiforme bazata mai degrabă pe umbre pe amestecul de realități imposibile. pot exista fluxuri de fotoni într-o cameră goală măsura acelei zile
MAMondea AdrianThornbird
când îți îndrepți privirea spre mine simt cum se deschid / porți nevăzute între tine și tărâmul umbrelor mele. mă vezi așa cum sunt? / un mundan întârziat pe coridorul unei realități
MAMondea Adrianin medias res
într-un mod ciclic / propriile fantezii dezvăluie doar o potrivire de sens // acești vapori de nervi // apele tulburi ale unui corpus cu picioarele lungi păstorind meteori / limitând
MAMondea Adrianad vitam aeternam
degeaba străzile / linia continuă a acestui timp evanescent / crabi scrijelind aerul sofisticat al supernovelor. aici, totul se contabilizează discret poți să ai? / poți să dai? vom fi sau
MAMondea AdrianAtonement
privilegiile și perfecțiunile unui poem oarecare se pot remodela în fața unui pahar de gin, în fumuri groase de țigară / unicul moment de lumină având forma unor frânturi de glas și
MAMondea Adrianentropii
Adun cuvinte rătăcite pe-un câmp ars de vânt. Cuvinte rănite, cuvinte ce cântă, cuvinte bolnave, cuvinte-nimicuri, cuvintele-stihuri, cuvinte ce vindecă, cuvinte ce dor, cuvinte de
MAMondea AdrianIn memoriam
azi dimineață l-am trezit din nou... afară, o insectă pare strânsă într-o mănușă de gheață, se lipește de iris, trăiește solemn în corpul său glacial, ca si cum ne-am recunoaște involuntar
MAMondea Adriansky gone
Într-o stare de somn prelungit, Umbrele culorilor se întind contagios Deasupra respirației arborilor rătăciti, Termenul limită al unei epiderme făcute să strângă. Albastru oscilează
MAMondea Adriandescoperă asta -
(am putea schimba conținutul acestei povești, puntea citoplasmatică a acestei nopți obișnuite de vară...) Se pierde în sine acest sentiment de singurătate unul și cu unul fac doi, iar fiecare
MAMondea AdrianDisonanță
Visez realitatea acestui oraș permeabil Sensul său expirat într-o ascensiune de fond Hrănind rădăcinile Udând ploile într-un context arbitrar Fără protecție Fără plasă de siguranță Fără
MAMondea Adrianconfuzie
când scriu / unele pupile se dilată-n întuneric / un chant d’amour pe cât de simplu / pe atât de ascuns privirilor tale / o parte a lumii şi povestea ei despre noi şi fluturii denși
MAMondea AdrianAutopurificare
întotdeauna în formă, emoțiile călătoresc și mor clandestin – baloane cu heliu, baruri obscure, aripi de condor în perechi expirând culorile calde ale frunzelor toamnei. fără certificate de
MAMondea Adriancrème brûlée
De curând am început să înțeleg provocările - Un concept arbitrar, pixelar, Cu acea așteptare în care simțurile Se trezesc la o nouă vibrație. Curios, mă fascinează constant Determinarea ta de
MAMondea Adrianrendez-vous
nu mai pot să spun că visez că respir inconștient nopțile pictate de un fir de păianjen limita care separă intrinsec dorința de o simplă realitate. nu mai pot spune că mă las ușor convins
MAMondea Adrianlabirint
am văzut păsări colibri arborii răsturnați / ceața abandonată de anatomia unor insecte mioape care-mi dau vag impresia / că poemele nu pot fi scrise numai cu un stil ordonat o parte a corpului
MAMondea Adrianfragil
se sting sub ploaie amintirile de ieri dulci sindrofii într-o ceaţă parcă risipită nocturn pe marginea obscură a tinereţii. simţi? are sens? într-o lume fragilă imaginea atâtor copaci
MAMondea Adrianenclava
pe orice om îl marchează amintirile. un scaun șchiop / un genofag plonjând în ecoul oricărui sonet construind androizi / pendulând pe rând între divagații şi obiceiuri sterile. firesc
MAMondea Adrianpersistență
.rămân neschimbate ascunse sub piele ecourile cuvintele, corăbiile posibilitatea mai puțin obișnuită a acestei călătorii grație unor situații aproape de sens interzise la predarea lumii.
MAMondea Adriandialect
pe cât de magnific dansul acesta acrobatic ritmul cuvintelor locuite de jocul flăcărilor şi acel ceva ideal – partea aceea a copilăriei când poți recâștiga cu ușurința unui chiromant
MAMondea Adriangolem
într-o zi sau alta vom prelua prima formă a unui sentiment de singurătate precum lumina şi zborul care durează prea mult sau sunetul slab al fluturilor pe tot atâtea câmpuri
MAMondea Adrianglitch
oricare ar fi motivul acestui ritm / întro lumină lichidă / sensibilitatea oricărei erori / se transformă-n cioburi de sticlă - patruzeci de minute. poveștile noastre plătite în zâmbete sub
MAMondea Adrianindéniable
dacă am explora mai mult adesea clișee, adesea spectrul acesta de ecouri nocturne într-o lipsă de spațiu într-o identitate obscură ancorată de marginea bărcilor scufundate pe țărm. dacă am
MAMondea Adrianinocent
toate ambițiile toată această fugă spre lumina rostogolită încet trasând o linie imaginară între un gest recurent şi o lovitură de daltă. tot atâtea impulsuri candoarea, nevinovăția
MAMondea Adrian