Poezie
Autopurificare
utopic
1 min lectură·
Mediu
întotdeauna în formă, emoțiile
călătoresc și mor clandestin –
baloane cu heliu, baruri obscure,
aripi de condor în perechi expirând
culorile calde ale frunzelor toamnei.
fără certificate de naștere,
străpung universul sublim, departe
ca singurătatea unui copil rătăcit,
suspinul atroce al apei
îmbrățișând pe rând chipul său de cobalt,
umbre și ecouri subterane.
de cele mai multe ori
sunt surprinse bând votcă din pahare crăpate,
sau traversând liniile într-o încercare
de a se desprinde de pământ, vulnerabile.
rareori observi vreo urmă a corpului tău, acolo
unde fiecare noapte aduce un nou început și sfârșit,
într-o lume unde constanta este schimbarea,
iar speranțele se nasc și mor
în ritmul respirației tale.
știu! nu pare real,
doar tăietorii de lemne pot vedea
partea ascunsă a memoriei.
00936
0