câteodată toamna

Acolo imaginea este puternică. Și suprarealism, și paradoxism. În rest, mi se pare o simplă enumerare de lucruri cam banale. Ceva cam fad, care nu emoționează. Felicitările mele sunt pt ultimele 3 versuri.

E un tablou delicat și meditativ. Reușește să îmi transmită starea de introspecție, dar aș renunța la gerunziul din ultimul. Mi se pare că strică ritmul. E doar impresia mea, desigur.

Mulțumesc! Mă bucur că ultimele trei versuri au rezonat cu tine. Încerc mereu să creez imagini care să surprindă esența momentului, iar finalul pare să fi făcut asta. Legat de restul poemului, voi reflecta pe viitor la cum aș putea da mai multă profunzime părților de început. Recunostinta

Mulțumesc pentru apreciere! Îmi place cum ai remarcat atmosfera meditativă. Observația ta despre gerunziu este interesantă, și înțeleg cum poate afecta ritmul pentru unii cititori. Îmi place să explorez mai multe stiluri, așa că poate voi încerca o versiune fără gerunziu într-un viitor poem. Apreciez

dar Arghezi spunea că în poezie se poate folosi orice cuvânt şi în orice formă sau declinare, arta nepresupunând compromisuri. Pe de-o parte, în anumite situaţii, verbul la gerunziu se sustrage scurgerii timpului liniar (Gerunziul nu are valoare temporală prin el însuși), imortalizând o acţiune, încremenind-o, accentuînd caracterul ireversibil. Pe de altă parte, anumite verbe la gerunziu descriu acţiunea necontenită, curgerea continuă, pe principiul panta rei. Deci gerunziul are un grad sporit de flexibitate, motiv pentru care, dacă vei citi antologia lui Eliot de la Humanitas, Tărâmul pustiit, vei observa că Șerban Foarță, Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu, poeţi şi traducători de mare meserie, folosesc foarte mult gerunziul. Consider că gerunziul este un timp verbal minunat, de mare flexibitate, dar, cu toate acestea, ar fi de evitat în poeziile în vers clasic, la rima finală, fiindcă rima pe aceleaşi părţi de vorbire denotă stângăcie sitlistică, mai ales când se face pe verb-verb. De remarcat că poezia modernă şi postmodernă a revitalizat gerunziul, oferindu-i un loc privilegiat. Doi mari berbeci ai literaturii noastre, Mircea Ivănescu şi Nichita Stănescu l-au folosit cu mare succes. Succes!

"că autorul deja a ajuns"

Domnul Pasa, mulțumesc pentru incurajare/steluță și analiza detaliata respectiv referința la Mallarmé – „A sugera - iată visul” / este o idee care mă inspiră, îmi confirmă și mă face să reconsider felul în care construiesc atmosfera poetică / fila de calendar pentru astăzi - "o imagine aparent simplă poate deveni o fereastră către o realitate mai subtilă, mai greu de prins în cuvinte". Mulțumesc încă o data. Apreciez. O zi frumoasa!