Jurnal
când vine ploaia..
mamei mele
1 min lectură·
Mediu
când vine ploaia
îmi văd inima atinsă de nori
un potop de sentimente stranii şi...
urme de petale albe de flori
pierdute / trecătoare
revărsate peste umerii goi.
când vine ploaia
sunt tentat să alerg desculț
într-o transă lucidă / ca şi cum
aș călători alături de un șoim argintiu / ca şi cum
din ce în ce mai puțin / frunzele de mesteacăn
clipele / ar răscoli liniștea / în același timp
în același loc şi poate
cu același puls / nu al meu
// doar al mamei //
când totul devine abrupt
când totul e un simplu acord
binecuvântat cu iubire.
când vine ploaia...
021257
0

observ că ne-am mai intersectat (pe “enclava”)
dar acu’ citesc și acest poem și observ cât este de delicat și mai propune și o sinceritate care o caut, mai mereu, în textele autorilor
o recomand