fragil

sufletu meu (fără “mundan”- se repetă)
e de păstrat acolo unde dă accent ideii : un exil mundan

n-am inteligența așteptată. a trebuit chiar să aflu din dex ce înseamnă “mundan” și am ajuns la concluzia că “lumesc” sună mai bine în urechea mea fără sens

dar am citit (chiar și subsolul)

fragil

nu trebuie sa se explice. pentru ce face.

explicațiile acelea pe mine m-au scos total din oferta poeziei
am avut senzația că mi se oferă o felie de tort și în același timp mi se explica cum se bate frișca.

Poporul Zulu foloseşte un salut foarte... okay. „Sawubona”. Exprimă nevoia acută să fii văzut, să fii auzit, să te oglindeşti în ochii celuilalt într-un context evident, în orice context acoperit sau nu de circumstanţe. Încercarea mea prin această postare este aceea de a crea un egregor, să ofer o provocare, un spaţiu-experiment pentru a fi auzit, cu riscul de a fi criticat, judecat, îmbrâncit, exilat. Nu ştiu dacă această expunere înseamnă curaj. Ştiu doar că înseamnă neuroplasticitate şi recunoştinţă pentru toţi cei care vor fi autentici şi fireşti într-o confruntare de idei pozitivă. Pentru aceasta am renunţat intenţionat la „casete” uitându-mă atent la stânga mea şi la dreapta mea. De altfel, acesta este conceptul care face diferenţa dintre un soldat şi un general într-o primă etapă. Pentru mine agonia.ro (de când sunt aici) e echivalentul unei călătorii emoţionale, reflectă emoţiile mele cu cei de-o seamă, cu cei care „simt”, vibrează la unison şi nu iau lucrurile într-un demers personal si didactic. Iar dumneavoastră faceţi parte din această experienţă extraordinară... Un fel de schimb de energie solară.

te poți folosi de un eseu pentru a iniția o dezbatere
poezia este oferită și lasă ușa deschisă interpretărilor, prin aceast gen de prezentare, în raport cu un poem, pare că trântești ușa în nas

poeții sunt sau nu sunt înțeleși și fiecare poezie este precum o melodie- nu o aud două persoane la fel.
teoretic, da. conceptual, da. dar ca interpretare, mai rar… fiecare simte în nuanțele proprii.
uneori, o poezie este invizibilă, incoloră, mută… alteori, mușcă cu totul ființa. depinde!

Poate eu aș mai dezvolta poezia, e un discurs scurt care merită augmentat. Mi se pare că ideea poeziei este vizbilă numai pe jumătate, nu este dezvoltat suficient, eu aș mai lucra, Mi se pare că ideile sunt numai semi-înfățișate, iar sugestia, dispre poem, ceea ce suferă el, este numai insuficienta transmitere de idei...

Încercați să scrieți ”mai lat”, tot în același registru, dar mai lat, mai oarecum ”complet”, poetic. (sic!) Poezia, orice poezie trebuie să își fie suficientă, sieși.

Trebuie să se vadă concluzional, tot, poezia trebuie să fie completă, ca sugestie poetică. Și aceasta nu se vede total.

Okay / am citit / vă respect punctele de vedere si recunosc logica şi sensul mesajelor transmise / accept părerile şi simt că-mi sunteţi alături în acest proces creator / acum îmi imaginez ce simte cititorul când este pus în faţa unui asemenea text / mulţumesc frumos / apreciez cu recunoştinţă. Întradevăr poemul este validat doar în parte. De aici şi semnele de punctuaţie adiacente [...]. Există o formă completă. O să revin cu o corectură pe site.

ar fi fost bine dacă rețineam prima variantă

din câte îmi amintesc (cu rezerve explicabile), ceea ce propui acum îmi pare mult mai reușit- chiar deloc fragil.

mi-a plăcut.
ps:- nu știu dacă pe site se păstrează formele anterioare ale textelor.
de aceea, e bine să le arhivezi… sunt bune pentru studiu.

spor.