Poezie
In memoriam
vocatie (a fi sau a nu fi)
1 min lectură·
Mediu
azi dimineață l-am trezit din nou...
afară, o insectă pare strânsă
într-o mănușă de gheață,
se lipește de iris, trăiește solemn
în corpul său glacial, ca si cum
ne-am recunoaște involuntar
un tic,
un
abstract
conținut,
ceva ce seamănă deja / cu o floare din glastră,
o umbră a timpului suspendat
la fereastră.
undeva,
cuvintele răbdătoare încep să-și sacrifice nopțile,
să-și șlefuiască oasele,
avortându-și trucurile creației,
sub dermă, sub jeturi compulsive de apă sărată
sub numeroasele lecturi
la lumina unei voci impermeabile.
într-o clipă de liniște, cerul întunecat se destramă.
citim cine suntem: oglinda acestui Crăciun efemer –
o făclie a ultimei bătălii, o cârjă care incet
se strecoară...
azi dimineață l-am trezit din nou.
același abandon, încă o cutie de chibrituri pe masă,
aprinsă doar de amintiri / amintiri
ce refuză să ardă.
071083
0

aş renunţa la "la fereastră"
spor!