Poezie
In memoriam
vocatie (a fi sau a nu fi)
1 min lectură·
Mediu
azi dimineață l-am trezit din nou...
afară, o insectă pare strânsă
într-o mănușă de gheață,
se lipește de iris, trăiește solemn
în corpul său glacial, ca si cum
ne-am recunoaște involuntar
un tic,
un
abstract
conținut,
ceva ce seamănă deja / cu o floare din glastră,
o umbră a timpului suspendat
la fereastră.
undeva,
cuvintele răbdătoare încep să-și sacrifice nopțile,
să-și șlefuiască oasele,
avortându-și trucurile creației,
sub dermă, sub jeturi compulsive de apă sărată
sub numeroasele lecturi
la lumina unei voci impermeabile.
într-o clipă de liniște, cerul întunecat se destramă.
citim cine suntem: oglinda acestui Crăciun efemer –
o făclie a ultimei bătălii, o cârjă care incet
se strecoară...
azi dimineață l-am trezit din nou.
același abandon, încă o cutie de chibrituri pe masă,
aprinsă doar de amintiri / amintiri
ce refuză să ardă.
071.107
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mondea Adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Mondea Adrian. “In memoriam.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mondea-adrian/poezie/14185481/in-memoriamComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
interesantă această introspecţe prin analiza eului extrospectat, un fel de extrapolare prin metemphihoză, urmată de o analiză la rece..., sufletul, fiinţa, cognitivul fiind strânse, precum insecta, într-o mănuşă de gheaţă... Totul e static, îngheţat, până şi memoriile din cutia de chibrituri. Chiar şi timpul este suspendat la fereastră. Cumva, este o stare de indecizie, de stagnare, de perplexitate, între trecut şi viitorul apropiat, cu un potenţial de ardere ce ţine de o mână nevazută care să aprindă chibritul magic, pentru a genera focul unei noi iubiri... Refuzul îl asociez cu persoana absentă, capabilă să producă magia, de unde şi titlul, dar şi cu incapacitatea de a depăşi momentul, din motive lesne de înţeles. Simbolismul şi suprarealisul sunt ornate de o rimă intertextuală eminesciană, o alegere riscantă, dar îi înţeleg ironia usturătoare. Adrian, ai scris un text profund, pe care am încercat să-l disec într-o stare deplorabilă, însă mă bucur că m-am putut concentra până la capăt, fiindcă, dincolo de acest poem, simt o fiinţă care caută înţelegere, rezonanţă, ca să nu spun compasiune, un termen mult prea moale pentru structura aproape barocă a cuvintelor tale.
0
Multumesc pentru semn. Sarbatori cu bine!
0
Mulțumesc mult pentru clarificare și pentru timpul investit, pentru timp si rabdare! Apreciez sincer efortul de a pătrunde esența acestui poem și de a o interpreta cu o profunzime atât de bine articulată. Ideea trecerii de la introspecție la extrospecție este o perspectivă pe care nu o gândisem inițial atât de explicit, dar acum, prin prisma observațiilor facute, o regăsesc subtil integrată în text. Cred că această tranziție – de la observațiile personale la reflectarea lor în lumea exterioară – este, de fapt, parte din procesul firesc al creației mele, de multe ori agasant sau criptic cum adesea mi se atribuie. Nu este un comentariu stufos, ci dimpotrivă, il consider o încercare foarte generoasă de a scoate la lumină diverse interpretări și straturi ale textului. Această abordare analitică este valoroasă pentru mine, mai ales că îmi oferă ocazia să-mi văd creația dintr-o altă perspectivă, lucru care rareori se întâmplă în procesul creativ personal. Mulțumesc încă o dată pentru gândurile frumoase și pentru tonul pozitiv! Asemenea feedback este încurajator și mă motivează să continui să scriu, căutând acele conexiuni între interior și exterior pe care le-ai menționat. Numai de bine și sărbători cu lumină! Un An Nou cu bucurii si inspiratie.
0
Această abordare analitică este valoroasă pentru mine, mai ales că îmi oferă ocazia să-mi văd creația dintr-o altă perspectivă, lucru care rareori se întâmplă în procesul creativ personal.
0

aş renunţa la "la fereastră"
spor!