Poezie
confuzie
cel puţin, locuit
1 min lectură·
Mediu
când scriu / unele pupile
se dilată-n întuneric / un chant d’amour
pe cât de simplu / pe atât de ascuns
privirilor tale / o parte a lumii
şi povestea ei despre noi
şi fluturii denși
siguranța
unui
răsărit
oarecare.
când scriu / o mostră remarcabilă
a sufletului meu provoacă proximitatea
unui val fără sens / secvența diluată de timp
pașii
opriți
pe
cărare.
când scriu / în jurul sufletului meu
este îmbrățișată imensitatea iluzorie
a unei dinamici / pe atât de eclectice
pe atât de arsă de soare
respirând şi bătând
la fiecare pas
în gol
la
fiecare
chemare.
când scriu / suntem doar noi doi
şi greutatea suportabilă
a fiecărui cuvânt nerostit
ecourile lor deversând
diagrame
în
aer |
01873
0
SV