Poezie
dialect
cel puţin, locuit
1 min lectură·
Mediu
pe cât de magnific
dansul acesta acrobatic
ritmul cuvintelor
locuite de jocul flăcărilor
şi acel ceva ideal –
partea aceea a copilăriei când
poți recâștiga cu ușurința unui chiromant
sensibilitatea unică
a încă unui sentiment
pe fundal.
într-un anotimp îngenunchiat
tatăl meu deschide atemporal
fiecare fereastră atemporală
zeci de kilometri de amintiri
împroșcate cu tot atâtea iluzii
atașamente şi grămezi de portocale roșii
aidoma stelelor
aidoma acestui decalaj
la adăpostul imprevizibil al nopții...
hipnotic rămân înăuntru
acestui vers
plagiat
monitorizez tacit
alertele
zilele
erorile
departe de acțiune
departe de somn -
ceața care se ridică
lichid
la orizont / petele de albastru
egretele
001321
0