Miteak Pruteanu

sunetul ascuțit al primului om a scobit în văgăuna de peste deal scormonind în pământul înghețat mai mult de niște viermi uscați n-a căpătat. ca o arătare se târa peste ciorchini lăsând în

Demidulce e vinul ce-mpreună am servit, În paharele de cristal cu gustul vrăjit Rugos, la capătul piciorului, Din înfățișare, un praf se lasă E-otrava ce ți-am pus Acum bea-l, ești

Un val se sparge lângă mal Împins de briza obosită Un melc galopează pe un șal E o femeie amețită De raza ce-a iertat-o ieri Azi nu se mai întoarce Ploaia cu găleți de fier Și vin în

Se-adapă sufeltul în lectură moartă Găsit în șanț, trezit din vis Scotocește-n buzunare Trei parale aruncate în abis Se frunzărește pagina de carte Și filele zburdă prin uluce Menit să car

Ce-amar, ce grijă, ce nevoie Mai simt când pic-un fir de praf Și nu e nimeni pământul să-l atingă În cercuri mari să-l facă a zbura Deși legat de sufletu-mi mă simt Cred totuși câteodată c-am

Închegat în asfințit Te-ai pornit pe plâns Adormit și necăjit Te-ai oprit la râs Mai ai un pas de făcut Î-na-poi Mai ai un ceas de pierdut Pe la noi Cu chipul tău zvelt Răcoare-ai

Floarea ochiului și-a scuturat petalele Privirea de altădată și-a pierdut cătarea Pe vârful buzelor se odihnește plictisit un zâmbet Un scaun oftează sub greutate - picioarele Se dau în leagăn

Muge un tren în gară, la intrare Se face vâlvă, poporu-i nebun După vacanța ce se numește mare Rămâne amintirea culeasă de pe drum Soarele topește cărbunele sub care se ascunde Fierul încins

În noaptea asta mă feresc De griji, de-amar, de prieteni Merg lângă nucul meu copilăresc Să mai fur câțiva pepeni Aștep să doarmă visu-n voi Să plângă iar pământul Cântați cu glasurile

Trecând în zare las-o dung-aprinsă Primăvara, reînvie lumina stinsă În stoluri, șiruri, rânduri-rânduri Trec ai vieții noastre sâmburi Un copil aleargă pe drumul prăfuit O umbr-a cocostârcului

timpul în fugă de iepure șchiop alungă neîncrederea pe-aripa frânt-a ierburilor vii căldura-și caută ocolu\' în colț de bancă ruginită cu miros de lemn proaspăt asemeni cărții din

Uneori cu-atâta grabă Îndepărtăm o viață-ntreagă Alteori nici că am vrea Să ne despărțim de ea Veri cu ploaie și furtună Semn că lumea nu e bună Și pământul a secat Buzunarul cel

Pe-aleea teilor scăldați În raze de mărgean Aerul vibrează scandalos, La dans doi țânțari Se-nneacă-n țolul plin De farmece spălăcite. Pasul lor divin rupe frunzele Scutură aroma de

Cu fața plină de nămol un copil își plânge mama Picioarele i s-au înnecat, urăște viitorul Spaima zilei de mâine amplifică teama Și tremură sub ploaia ce din cimitir A trezit tot

În soarele albastru de la miazăzi Mi-am pus dorința revederii noastre Și ai plecat fără să știi Cuvântul ce-ncheagă glasuri de măiastre Pe marginea de câmp plutesc acum Leșuri de la

culoarea zăpezii ce s-a așezat și-atât de tânără murit-a fără veste în lumea basmelor m-a infiltrat odihnit pe-a cerurilor podeste ți-ai fixat privirea pe un colț de geam o floare cu vocea

pe-oglinda oceanului inundată de raze în grăsimea luciului străveziu ascunsă sub pojghița de-aluviuni icoana zooplanctonului se luptă cu firul apei pescaru-și îndeamnă prada să-i sărute

Încă de la vârsta copilăriei Am plecat să cunosc lumea Liceul l-am făcut în spatele gratiilor și A trecut fără să mi se facă dor de casă Când am început facultatea Totul părea a fi roz, dar

Perimetral de-a mea gândire Þi-ai pus sufletul rămășag Am plâns întregi nopți și zile Speranță-ncă mai trag Te-alin cu frunza prea țepoasă A falnicului brad În adiere de primăvară Mă uit de

există printre noi măi frate râme ce mănâncă pe săturate alte râme fac declarații că învinșii au dat bir cu fugiții nu s-au putut apăra cuceresc astfel inimile lumii devenind doar ei

În morgă morții tușesc zgomotos În plămâni fumul țigării gros Pe metereze lațuri, capcane, ștreanguri, piroane Prosopul însângerat zace pe masă Unul a strănutat Speteaza scaunului e

m-am întâlnit odată cu un artist era micuț numit Petruț simplu-n vorbire ’ntortocheat în vers l-am ascultat din mers trenul pufăia pe nas haiku-ului îi dădeam glas o parodie macedonski