Miteak Pruteanu

La umbra sufletului tău Abia aștept să m-odihnesc Să simt răcoarea ta mereu Arșița s-o ocolesc. Aș sta un an, zece, chiar mii Dacă tu nu mă vei goni Că ostenit, târâș mergând Nu voi să plec

În hora sorții ne-am prins Logodna a-nsemnat invitația. Peste noi parcă a nins, Nemurirea și-a primit citația. Nu-ți vine să crezi, parcă-i pictat Amurgul ceva ne anunță. Marcată ne e linia

Făptura ta gingașă, Sufletul tău bun Și privirea-ți delicată M-a găsit într-o mare uriașă Unde m-a pus să adun. Ai tăi luceferi luminau Te contopeai cu marea Și din străfundul apelor Ideile

M-am trezit cam dimineață În natură ceva pare scimbat Pământul umed a revenit la viață Covorul de frunze alocuri s-a așezat. Frunzele-arămii își plâng despărțirea Pomii și ei mohorâți

De ce Doamne al meu nume Scris cu litere de flăcări Care luminează-n noapte E rostit numai în șoapte? De ce lumea nu mă-nțelege De eu spun ceva toți fug, Oare ale mele cuvinte Sperie și

Uneori cu-atâta grabă Îndepărtăm o viață-ntreagă Alteori nici că am vrea Să ne despărțim de ea Veri cu ploaie și furtună Semn că lumea nu e bună Și pământul a secat Buzunarul cel

Merg prin ploaie, merg prin vânt Cu privirea în pământ Nu sunt supărat pe tine Boala vine de la mine. Cu tine de mă sfătuiesc Sper să nu mai greșesc Un sfat să îți cer am venit Iar tu repede

Triunghiul ce viața ne reprezintă Se pare că-i oarecare Teoreme de-aplicat sunt mai multe Iar rezolvarea necesită de ani sute Când capacitatea nu ți-o știi Încearcă formula lui Heron Și aria

Abia aștept să treacă noaptea Zorile să se vădesc Abia aștept o întâlnire Să îți spun cât te iubesc. În lumina dimineții Chipul să ți-l contempl, Să nu mai privesc pereții Ci îngerul meu

Mă gândeam să-ți dau o veste Sau să-ți spun chiar o poveste Dintre-un muritor de rând Și-un înger de pe pământ. Chemat-am păsările cerului Și-animalele de pradă Rugat-am pe toate Să se ducă

Stau singur cu-ale mele gânduri Ce mă ceartă că nu le-am pus în rânduri Dar astăzi, din senin, o luminiț-am observat O cale de scăpare prin ea s-a arătat. Mă războii cu ele, cu gândurile

Te știu de când erai mică În fața curții te jucai Te ascundeai sub salcia pitică Și-nduioșătoare mă priveai Ai crescut odat\' cu mine Dar tot copilăroasă ai rămas Și mă gândesc mereu la

E noapte târziu, întunericul domnește Peste dealuri, peste casa mea, firește Toți pomii din curte stau somnoroși Doi dintre aceștia par prea fioroși. Intru în cameră, somnul mă doboară Îmi

Privesc luna, privesc câmpul Te contopești cu pământul, Ascult concertul dat de-o păsărică Te contopești cu-a mea iubițică. Simt parfumul florilor de maci, În sărbătoare te îmbraci, Pipăind

Poate că dacă raza din frunză începe În galben să-și plimbe pe adiere Cu fruntea mai aproape de soare Viața în plină cădere Încet și destoinic, rapid, maiestuos Vremelnica slujnic-ajunge pe

Astăzi noi ne despărțim, Natura plânge-n picuri, Și cât de mult ne mai iubim În seamă nu luăm nimicuri. Mi-e frântă inima acum, Al meu suflet zace. Vei lua-o pe alt drum, Dar lasă-mă în

Din copilărie îmi doream Ca după moarte cer s-ajung Toată lumea să mă privească Eu atunci să-ncep să plâng. Erau visuri infantile, dar Nici acum n-aș renunța La ființa din a mea față Ce pe

Eram incert, m-ai lămurit Stam singur și tu ai venit Plecam adesea primprejur Mă însoțeai stăteai în jur. Astăzi ești la depărtare Privesc în gol, te văd în zare Îmi trimiți raze, mă

De când ale tale cuvinte Mi s-au tipărit în minte Viața mea este o mare Unde totul e doar sare. De când te-am văzut ultima dată A mea rană cu sare-i presurată Rana pe care voit mi-ai

Când soarele lumina peste codri-o lasă Eu mi te închipui doar a mea crăiasă Frunzele se scaldă în roua dimineții Mi se sparg, de tărâmurile iubirii, valurile vieții Pe-a râului luciu plutesc

Dintre stele te-am ales numai pe tine O eternitate eu aș vrea să stai cu mine Izvorul vieții noastre-a prins viteză. Făgașu-n care am intrat s-a modelat Un curs frumos și sclipitor s-a

Un val se sparge lângă mal Împins de briza obosită Un melc galopează pe un șal E o femeie amețită De raza ce-a iertat-o ieri Azi nu se mai întoarce Ploaia cu găleți de fier Și vin în