La umbra sufletului tău
Abia aștept să m-odihnesc
Să simt răcoarea ta mereu
Arșița s-o ocolesc.
Aș sta un an, zece, chiar mii
Dacă tu nu mă vei goni
Că ostenit, târâș mergând
Nu voi să plec
În hora sorții ne-am prins
Logodna a-nsemnat invitația.
Peste noi parcă a nins,
Nemurirea și-a primit citația.
Nu-ți vine să crezi, parcă-i pictat
Amurgul ceva ne anunță.
Marcată ne e linia
Făptura ta gingașă,
Sufletul tău bun
Și privirea-ți delicată
M-a găsit într-o mare uriașă
Unde m-a pus să adun.
Ai tăi luceferi luminau
Te contopeai cu marea
Și din străfundul apelor
Ideile
M-am trezit cam dimineață
În natură ceva pare scimbat
Pământul umed a revenit la viață
Covorul de frunze alocuri s-a așezat.
Frunzele-arămii își plâng despărțirea
Pomii și ei mohorâți
De ce Doamne al meu nume
Scris cu litere de flăcări
Care luminează-n noapte
E rostit numai în șoapte?
De ce lumea nu mă-nțelege
De eu spun ceva toți fug,
Oare ale mele cuvinte
Sperie și
Uneori cu-atâta grabă
Îndepărtăm o viață-ntreagă
Alteori nici că am vrea
Să ne despărțim de ea
Veri cu ploaie și furtună
Semn că lumea nu e bună
Și pământul a secat
Buzunarul cel
Merg prin ploaie, merg prin vânt
Cu privirea în pământ
Nu sunt supărat pe tine
Boala vine de la mine.
Cu tine de mă sfătuiesc
Sper să nu mai greșesc
Un sfat să îți cer am venit
Iar tu repede
Triunghiul ce viața ne reprezintă
Se pare că-i oarecare
Teoreme de-aplicat sunt mai multe
Iar rezolvarea necesită de ani sute
Când capacitatea nu ți-o știi
Încearcă formula lui Heron
Și aria
pribeag prin lumea-ntreagă pășesc cu dor pământul
prieten de ocară acum îmi e doar vântul
seri întregi mișun prin coclaurile lumii
prind țânțarii veseli din fundu văgăunii
lampadoforii licurici
Abia aștept să treacă noaptea
Zorile să se vădesc
Abia aștept o întâlnire
Să îți spun cât te iubesc.
În lumina dimineții
Chipul să ți-l contempl,
Să nu mai privesc pereții
Ci îngerul meu
Mă gândeam să-ți dau o veste
Sau să-ți spun chiar o poveste
Dintre-un muritor de rând
Și-un înger de pe pământ.
Chemat-am păsările cerului
Și-animalele de pradă
Rugat-am pe toate
Să se ducă
Stau singur cu-ale mele gânduri
Ce mă ceartă că nu le-am pus în rânduri
Dar astăzi, din senin, o luminiț-am observat
O cale de scăpare prin ea s-a arătat.
Mă războii cu ele, cu gândurile
Te știu de când erai mică
În fața curții te jucai
Te ascundeai sub salcia pitică
Și-nduioșătoare mă priveai
Ai crescut odat\' cu mine
Dar tot copilăroasă ai rămas
Și mă gândesc mereu la
E noapte târziu, întunericul domnește
Peste dealuri, peste casa mea, firește
Toți pomii din curte stau somnoroși
Doi dintre aceștia par prea fioroși.
Intru în cameră, somnul mă doboară
Îmi
Ovăzul mustăcios crescut în câmp
Cu paiul gol și ars de soare
Desculț îl calc, cărare bătătorită
În corp de astru, galbene mărgăritare
Se prind de talpa-nsângerată de vreme
Și nimeni nu vrea să
Privesc luna, privesc câmpul
Te contopești cu pământul,
Ascult concertul dat de-o păsărică
Te contopești cu-a mea iubițică.
Simt parfumul florilor de maci,
În sărbătoare te îmbraci,
Pipăind
Poate că dacă raza din frunză începe
În galben să-și plimbe pe adiere
Cu fruntea mai aproape de soare
Viața în plină cădere
Încet și destoinic, rapid, maiestuos
Vremelnica slujnic-ajunge pe
Astăzi noi ne despărțim,
Natura plânge-n picuri,
Și cât de mult ne mai iubim
În seamă nu luăm nimicuri.
Mi-e frântă inima acum,
Al meu suflet zace.
Vei lua-o pe alt drum,
Dar lasă-mă în
Din copilărie îmi doream
Ca după moarte cer s-ajung
Toată lumea să mă privească
Eu atunci să-ncep să plâng.
Erau visuri infantile, dar
Nici acum n-aș renunța
La ființa din a mea față
Ce pe
Eram incert, m-ai lămurit
Stam singur și tu ai venit
Plecam adesea primprejur
Mă însoțeai stăteai în jur.
Astăzi ești la depărtare
Privesc în gol, te văd în zare
Îmi trimiți raze, mă
De când ale tale cuvinte
Mi s-au tipărit în minte
Viața mea este o mare
Unde totul e doar sare.
De când te-am văzut ultima dată
A mea rană cu sare-i presurată
Rana pe care voit mi-ai
Când soarele lumina peste codri-o lasă
Eu mi te închipui doar a mea crăiasă
Frunzele se scaldă în roua dimineții
Mi se sparg, de tărâmurile iubirii, valurile vieții
Pe-a râului luciu plutesc
Dintre stele te-am ales numai pe tine
O eternitate eu aș vrea să stai cu mine
Izvorul vieții noastre-a prins viteză.
Făgașu-n care am intrat s-a modelat
Un curs frumos și sclipitor s-a
Un val se sparge lângă mal
Împins de briza obosită
Un melc galopează pe un șal
E o femeie amețită
De raza ce-a iertat-o ieri
Azi nu se mai întoarce
Ploaia cu găleți de fier
Și vin în