Poezie

De dorul tău...

din adolescență

2 min lectură·17 octombrie 2009

Mediu

Când soarele lumina peste codri-o lasă

Eu mi te închipui doar a mea crăiasă

Frunzele se scaldă în roua dimineții

Mi se sparg, de tărâmurile iubirii, valurile vieții

Pe-a râului luciu plutesc încet la vale

Două frunze care merg alături agale

Câtă veselie este în natură

Nu vezi niciunde o firimitură de ură

Liniștea naturii e străpunsă brusc

De izvorul care clipocește dus

Câte păsărele vin ca să ne cânte

Cu trilurile lor să ne-ncânte

Uite-o prepeliță, vine înspre noi

Ea îndeamnă iute și un pițigoi

Și-alte mii de păsări în cor ele spun:

”Ca dragostea nimic nu-i mai bun!”

Tu, regin-a mării, vino către mine

Să-ți ating năframa ce grumazu-ți învelește

Tu, prințes-a codrilor poftește-mă la tine

O clipă de iubire s-o sorbim regește.

În pocalul de-aur cu mine de-i cinsti

Voi pune-o picătură aminte să mă ții...

Dar ce-mi văd ochii... la fereastră

Nici luna nu-i ca tine, ești o măiastră!

Te-arăți când simți că focul mă mistuie

Doar o secundă apoi timpul biruie.

Stau..., privesc în gol..., unde ești?

Văd stelele pe cer, începi să îmi zâmbești.

De dorul tău, iubito, nici nu pot să clipesc

Stau zile-ntregi așa, la tine mă gândesc

Ce vrajă, cu ce farmec ai putut tu

Ca să faci din mine ce îți vrea sufletul?

001.031

Miteak Pruteanu. “De dorul tău....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miteak-pruteanu/poezie/13910730/de-dorul-tau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.