Poezie
Urme în văzduh
1 min lectură·
Mediu
Pe-un ram de tei stă agățând
O frunză-n ciocul ei ținând,
Catifelat, un strop de rouă,
Începuturile-amândouă.
Pe zidul pustiit se-așează
Covor de frunze iarăși noi,
Sufletul nostru-ncă păstrează
Ce-am aruncat ieri la gunoi.
Miresme de tămâie-ți suflă
Cântările în lumânări,
Un acatist iar pui și după
Ușor trec din nou multe zări.
Continuu piepteni iarba verde
Ce nu vrea a se usca,
Te enervezi, firea-ți se pierde
Suporți că doar e truda ta.
Aici o piatră, ici înc-un zid
Apar pe alba fil-a minții,
Pictura continuă placid
Cu-ajutoru-ngăduinței.
De-un zumzet cald ești răsfățat
Isonul tot mai mult sporește,
Companie să-i ții întărâtat,
Soborului îi dai de veste.
Culeg cu dragoste amară suflete...
Crăp de râs cu lacrimile-n mână...
Rugăciunea umple cupele...
Cei pierduți vorba îngână...
002428
0