Poezii

toc mărăcini pe tablele ruginite de ploaie sar așchii în obraz și crezi că doare buretele e plin de sânge și-așteptă să îl storc o viperă albastră s-arată când mă-ntorc la toporișca din brad

Un sunet liniștit se-aude în surdină O gâscă fuge să prindă o albină Pământul e-nghețat dar încă primitor Roadele se scutură, plânge-ntregul popor Cu lacrimi de zăpadă, cerul plânge iar În

Pe-un ram de tei stă agățând O frunză-n ciocul ei ținând, Catifelat, un strop de rouă, Începuturile-amândouă. Pe zidul pustiit se-așează Covor de frunze iarăși noi, Sufletul nostru-ncă

Cu glasul stins, tăciune negru, poleit cu ceară, Te-ai dus pe marginea prăpastiei, a curs sânge pe o nară; Cuvântul greu ce te-a adus spre poarta deznădejdii Descui-o cald doar din priviri, Mai

M-am trezit cam dimineață În natură ceva pare scimbat Pământul umed a revenit la viață Covorul de frunze alocuri s-a așezat. Frunzele-arămii își plâng despărțirea Pomii și ei mohorâți

Multe răni astăzi au fost deschise Plugul taie nemilos Luminile toate stau stinse Doar țăranu-i bucuros Solul umed ce-i răscolit Cu-ajutorul roibului În bulgări mari stă dezvelit De dragul

Eram incert, m-ai lămurit Stam singur și tu ai venit Plecam adesea primprejur Mă însoțeai stăteai în jur. Astăzi ești la depărtare Privesc în gol, te văd în zare Îmi trimiți raze, mă

În hora sorții ne-am prins Logodna a-nsemnat invitația. Peste noi parcă a nins, Nemurirea și-a primit citația. Nu-ți vine să crezi, parcă-i pictat Amurgul ceva ne anunță. Marcată ne e linia

Când am fost pe tine supărat Aveam un motiv bine-ntemeiat Zile-ntregi m-am tot gândit Cu ce oare ți-am greșit? Chiar nici noaptea nu dormeam Continuu la tine mă gândeam O revenire

Te știu de când erai mică În fața curții te jucai Te ascundeai sub salcia pitică Și-nduioșătoare mă priveai Ai crescut odat\' cu mine Dar tot copilăroasă ai rămas Și mă gândesc mereu la

Chinuit de-ngândurare, Vreme-urâtă, supărare Îmi permit să mă gândesc Doar la chipu-ți îngeresc. Plâng și într-una suspin Simt doar gustul de pelin Strig la cer, vreau o lumină Să vină să

Stau singur cu-ale mele gânduri Ce mă ceartă că nu le-am pus în rânduri Dar astăzi, din senin, o luminiț-am observat O cale de scăpare prin ea s-a arătat. Mă războii cu ele, cu gândurile

Când în ochii tăi privesc Să te sărut eu îmi doresc Dacă tu mi te opui Între noi dragoste nu-i. Așa a fost, așa va fi Ne vedem doar când e zi Soarta, cred, ne-a blestemat Să nu-ți stau

Făptura ta gingașă, Sufletul tău bun Și privirea-ți delicată M-a găsit într-o mare uriașă Unde m-a pus să adun. Ai tăi luceferi luminau Te contopeai cu marea Și din străfundul apelor Ideile

Te pipăi în gând, te pipă în vis Simt un fior de nedescris În noapte numele-ți șoptesc Vino să vezi cât te iubesc! Nopțile îmi sunt zile De când eu te am pe tine Nu cunosc ce-i ațipirea Știu

Privesc luna, privesc câmpul Te contopești cu pământul, Ascult concertul dat de-o păsărică Te contopești cu-a mea iubițică. Simt parfumul florilor de maci, În sărbătoare te îmbraci, Pipăind

Cenușie, mohorâtă s-ar părea Vremea că rămâne-n urma ta Bolta gri ca o cupolă stă Și ne-acoperă cu-a sa umbră. Niciodată negru nu a fost Curcubeul ce ploaia ne vestește Poate azi din a ta

Mă gândeam să-ți dau o veste Sau să-ți spun chiar o poveste Dintre-un muritor de rând Și-un înger de pe pământ. Chemat-am păsările cerului Și-animalele de pradă Rugat-am pe toate Să se ducă

Prin văzduhul străbătut de-a soarelui raze Plutește încă roua de pe-a teiului frunze Lângă tulpina acestuia în străluciri de topaze Un prinț murmură din buze: ”Dacă lumea pe tavă să ți-o dau tu

Când stau florile puse-n veze Și morții încep să danseze Hora din noaptea uitării Cu spiritele supărării, Când în cimitire noaptea Luminițe-nșiră moartea Sicriele cele mai putrezite Cu-ale

Un tezaur am descoperit Și ca să vezi te-am invitat Din prima clipă când te-am zărit Am știut, voi fi refuzat! Împodobit cu raze de argint Ce în lumină străluceau În doi bulgări de

Dintre stele te-am ales numai pe tine O eternitate eu aș vrea să stai cu mine Izvorul vieții noastre-a prins viteză. Făgașu-n care am intrat s-a modelat Un curs frumos și sclipitor s-a

Bate vântul eu n-aud, Plouă dar eu nu mă ud. Toate gândurile-am îndreptat Spre un loc îndepărtat. Arșița cică mă arde, Crivățul chiar mă usucă La ale tale mâini calde Gândesc când nu am

Cum pământul își așteaptă De la soare lumina să-i fie dată Eu îmi aștept iubirea De la tine dragă fată. Câte veacuri vor mai trece Până te vei hotărî? Câte stele se vor stinge Până ce mă vei