Poezie

Zi de toamnă

din adolescență

1 min lectură·28 octombrie 2009

Mediu

M-am trezit cam dimineață

În natură ceva pare scimbat

Pământul umed a revenit la viață

Covorul de frunze alocuri s-a așezat.

Frunzele-arămii își plâng despărțirea

Pomii și ei mohorâți stau

Doar vântul năprasnic nu-și pierde firea

Ascultând cântecul frunzelor care mureau.

Izvorul susură printre livezi

Doar vrăbiile și ciripitul lor a rămas

Natura întreagă în lacrimi o vezi

Viețuitoarele la adăpost toate s-au retras

Liniștea domnește, doar vitezul vânt

Răscolește măruntaiele ce stau așezate

Deodată un om se-aude cântând

Și totul revine la viața de după moarte.

Soarele apune, e obosit

Întunericul prezența își face

Nimeni nu știe când a sosit

Dar într-o clipită totul zace.

001.820

Miteak Pruteanu. “Zi de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miteak-pruteanu/poezie/13912472/zi-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.