toc mărăcini pe tablele ruginite de ploaie
sar așchii în obraz și crezi că doare
buretele e plin de sânge și-așteptă să îl storc
o viperă albastră s-arată când mă-ntorc
la toporișca din brad
Un sunet liniștit se-aude în surdină
O gâscă fuge să prindă o albină
Pământul e-nghețat dar încă primitor
Roadele se scutură, plânge-ntregul popor
Cu lacrimi de zăpadă, cerul plânge iar
În
Pe-un ram de tei stă agățând
O frunză-n ciocul ei ținând,
Catifelat, un strop de rouă,
Începuturile-amândouă.
Pe zidul pustiit se-așează
Covor de frunze iarăși noi,
Sufletul nostru-ncă
Cu glasul stins, tăciune negru, poleit cu ceară,
Te-ai dus pe marginea prăpastiei, a curs sânge pe o nară;
Cuvântul greu ce te-a adus spre poarta deznădejdii
Descui-o cald doar din priviri,
Mai
M-am trezit cam dimineață
În natură ceva pare scimbat
Pământul umed a revenit la viață
Covorul de frunze alocuri s-a așezat.
Frunzele-arămii își plâng despărțirea
Pomii și ei mohorâți
Multe răni astăzi au fost deschise
Plugul taie nemilos
Luminile toate stau stinse
Doar țăranu-i bucuros
Solul umed ce-i răscolit
Cu-ajutorul roibului
În bulgări mari stă dezvelit
De dragul
Eram incert, m-ai lămurit
Stam singur și tu ai venit
Plecam adesea primprejur
Mă însoțeai stăteai în jur.
Astăzi ești la depărtare
Privesc în gol, te văd în zare
Îmi trimiți raze, mă
În hora sorții ne-am prins
Logodna a-nsemnat invitația.
Peste noi parcă a nins,
Nemurirea și-a primit citația.
Nu-ți vine să crezi, parcă-i pictat
Amurgul ceva ne anunță.
Marcată ne e linia
Când am fost pe tine supărat
Aveam un motiv bine-ntemeiat
Zile-ntregi m-am tot gândit
Cu ce oare ți-am greșit?
Chiar nici noaptea nu dormeam
Continuu la tine mă gândeam
O revenire
Te știu de când erai mică
În fața curții te jucai
Te ascundeai sub salcia pitică
Și-nduioșătoare mă priveai
Ai crescut odat\' cu mine
Dar tot copilăroasă ai rămas
Și mă gândesc mereu la
Chinuit de-ngândurare,
Vreme-urâtă, supărare
Îmi permit să mă gândesc
Doar la chipu-ți îngeresc.
Plâng și într-una suspin
Simt doar gustul de pelin
Strig la cer, vreau o lumină
Să vină să
Stau singur cu-ale mele gânduri
Ce mă ceartă că nu le-am pus în rânduri
Dar astăzi, din senin, o luminiț-am observat
O cale de scăpare prin ea s-a arătat.
Mă războii cu ele, cu gândurile
Când în ochii tăi privesc
Să te sărut eu îmi doresc
Dacă tu mi te opui
Între noi dragoste nu-i.
Așa a fost, așa va fi
Ne vedem doar când e zi
Soarta, cred, ne-a blestemat
Să nu-ți stau
Făptura ta gingașă,
Sufletul tău bun
Și privirea-ți delicată
M-a găsit într-o mare uriașă
Unde m-a pus să adun.
Ai tăi luceferi luminau
Te contopeai cu marea
Și din străfundul apelor
Ideile
Te pipăi în gând, te pipă în vis
Simt un fior de nedescris
În noapte numele-ți șoptesc
Vino să vezi cât te iubesc!
Nopțile îmi sunt zile
De când eu te am pe tine
Nu cunosc ce-i ațipirea
Știu
Privesc luna, privesc câmpul
Te contopești cu pământul,
Ascult concertul dat de-o păsărică
Te contopești cu-a mea iubițică.
Simt parfumul florilor de maci,
În sărbătoare te îmbraci,
Pipăind
Cenușie, mohorâtă s-ar părea
Vremea că rămâne-n urma ta
Bolta gri ca o cupolă stă
Și ne-acoperă cu-a sa umbră.
Niciodată negru nu a fost
Curcubeul ce ploaia ne vestește
Poate azi din a ta
Mă gândeam să-ți dau o veste
Sau să-ți spun chiar o poveste
Dintre-un muritor de rând
Și-un înger de pe pământ.
Chemat-am păsările cerului
Și-animalele de pradă
Rugat-am pe toate
Să se ducă
Prin văzduhul străbătut de-a soarelui raze
Plutește încă roua de pe-a teiului frunze
Lângă tulpina acestuia în străluciri de topaze
Un prinț murmură din buze:
”Dacă lumea pe tavă să ți-o dau tu
Când stau florile puse-n veze
Și morții încep să danseze
Hora din noaptea uitării
Cu spiritele supărării,
Când în cimitire noaptea
Luminițe-nșiră moartea
Sicriele cele mai putrezite
Cu-ale
Un tezaur am descoperit
Și ca să vezi te-am invitat
Din prima clipă când te-am zărit
Am știut, voi fi refuzat!
Împodobit cu raze de argint
Ce în lumină străluceau
În doi bulgări de
Dintre stele te-am ales numai pe tine
O eternitate eu aș vrea să stai cu mine
Izvorul vieții noastre-a prins viteză.
Făgașu-n care am intrat s-a modelat
Un curs frumos și sclipitor s-a
Bate vântul eu n-aud,
Plouă dar eu nu mă ud.
Toate gândurile-am îndreptat
Spre un loc îndepărtat.
Arșița cică mă arde,
Crivățul chiar mă usucă
La ale tale mâini calde
Gândesc când nu am
Cum pământul își așteaptă
De la soare lumina să-i fie dată
Eu îmi aștept iubirea
De la tine dragă fată.
Câte veacuri vor mai trece
Până te vei hotărî?
Câte stele se vor stinge
Până ce mă vei
