Poezie
Când idealul...
din adolescență
1 min lectură·
Mediu
Din copilărie îmi doream
Ca după moarte cer s-ajung
Toată lumea să mă privească
Eu atunci să-ncep să plâng.
Erau visuri infantile, dar
Nici acum n-aș renunța
La ființa din a mea față
Ce pe un argint m-ar da.
Poate că destinul ăsta
Face toate-n loc să stea
Noaptea neagră să se lase
Toți să admire lumina mea.
Crezi tu stea neînsemnată
Că pământenii te iubesc
Chiar dacă ar fi să plouă
Tot în întuneric ei hoinăresc.
Când idealul mi se va-mplini
Să știi tu stea strălucitoare
Că voi schimba din noapte zi
S-ajungi și tu o dată soare.
00949
0