Poezie

Noaptea asta

1 min lectură·25 iulie 2009

Mediu

În noaptea asta mă feresc

De griji, de-amar, de prieteni

Merg lângă nucul meu copilăresc

Să mai fur câțiva pepeni

Aștep să doarmă visu-n voi

Să plângă iar pământul

Cântați cu glasurile moi

Cum cântă o lăută

E ploaie și e norul gros

De pâcla așezată

Peste obrazul vostru-ntors

Spre a lumii soartă

Nu vă interesați de noi

Copii cu trei frați încă

Băgați mâinile în noroi

Ca un pui de năpârcă

Falsitatea vă e argat

Plătit cu dări și dijme

Noi cei săraci am alergat

Să dăm glas obidei

Măria Sa ne-a îndemnat

Că osul nostru-i tare

Muncim întruna aici în sat

Dar fără ajutoare

Cățeii pe noi ne cunosc

Voi stați păziți de viespe

Când lumea se va prăpădi

Nu veți prinde de veste

Și dacă vă vom trezi

Cu bâta peste ceafă

Veți trage-n noi, ne veți goni

Asta nu-i luptă dreaptă

Vă lăsăm să vă vâsliți

Singuri a voastră barcă

Noi luăm doi pepeni rumeniți

Lăsând deschis-o poartă

001.071

Miteak Pruteanu. “Noaptea asta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miteak-pruteanu/poezie/13898326/noaptea-asta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.