Miriam Cihodariu
Verificat@miriam-cihodariu
„come on baby don't fear the reaper”
Born on December 11th 1985. First published during high school, since then having received multiple national awards for 2 volumes of poetry (published in 2003) and one published play (The fourth state of aggregation, 2004). Bachelor and Master's degree in Sociology/Anthropology. Currently working on a PhD in the same field.…
Un veac de singuratate mi-a placut cel mai mult din ce a scris Marquez.
Nu intru pe messenger decat foarte rar, cand e ceva urgent legat de un proiect. In general nu prea am timp sa stau pe net prea mult.
Salutari.
Pe textul:
„Fior tactil de-naltă piatră" de Miriam Cihodariu
Sunt curioasa in legatura cu motivele religioase pe care spuneai ca le-ai simtit, poate ma lamuresti tu in acest sens.
Si inca ceva: ce intelegi mai exact prin post-modernism si de ce consideri ca ma incadrez acolo?
Ne mai citim,
Miriam.
Pe textul:
„Fior tactil de-naltă piatră" de Miriam Cihodariu
imblanzire prin tandretea disperarii constante...
misto si imagnilea alea aproape cosmogonice din primele 2 strofe...
Pe textul:
„În căutarea inocenței" de Stancu Ciprian Cosmin
bineinteles, ca din orice tablou idilic veridic, nu lipsesc ghimpii de otel...
super, bine-ai revenit. ti se simtea lipsa pe-aici.
Pe textul:
„tăcere infinită" de Mihaela Maxim
Recomandattitlul mi s epare totusi putin neinspirat, deoareece continutul nu evidentiaza un surplus sau o dorinta de evadare, din poezie reiese ca dorul nu e nicicand suficient si ni se face dor de dor...
probabil e o tentativa de lucidizare...
in fine mi-a placut. destul de mult. sentimentul nu se impiedica de cioturi meschine si minuscule gen orgoliu, forma, demintate, strategii rationale etc.
chiar mi-a placut.
Pe textul:
„prea mult dor" de Vasile Munteanu
e mai frumos pe ecran pana si decat wallpaperul cu nightwish
poate asat e exceptia d ela regula de permanenta.
Cerul incepe brusc, asta e tot ce stiu.Brusc, dintre oricare mine si oricare tine care se gasesc.
Sanse mici, dar si cand se-ntampla.......
Multumesc pentru infuzia de speranta imateriala.
Pe textul:
„Cerul începe din Tine" de george vasilievici
Recomandatne inchipium ca facem miarcole
si suntem atat de plictisitori si pentru ingerii si pentru demonii plictisiti de atata pustietate
macar de-am gasi ceva care sa ne faca fericiti, poate ne-am mai trezi un pic sangele amortit de atata inghet
n-am cuvinte e prea real
ne arata prea mult pe toti cu degetu : uite astia sunteti voi, grozav, nu?
Pe textul:
„Miracole amînate" de Tudor Negoescu
Recomandatsa mai zica cineva ca nu crede in dragoste!
aici are demonstratia ca e o stare credibila...
Pe textul:
„starea credibilă" de matei ghigiu
Recomandatimi place dar nu pot sa vibrez la ea pentru ca nu sunt barbat, ca sa ma identific cu sentimentul de atractie fata de muza. fata de un muz cel mult, dar nici atat...
Pe textul:
„poezie de dorință" de Florin Hălălău
e mult sa avem curajul de a recunoaste identitaea absoluta care nu mai lasa loc de cuvinte, de timp, de spatiu, de aer intre doi oameni...
Pe textul:
„Te iubesc" de Daniel Puia-Dumitrescu
ma bucur ca mai este cineva care crede in Lothorien
si in sanziene
si in aureliano buendia
:)
mi-ar placea sa ti se implineasca urarea de a avea mereu curajul asta
daca ai doza aia absolut necesara din punctul meu de vedere de nebunie nimic nu e prea greu, mai ales asta...
succes!
a, si felicitari! :)
Pe textul:
„Sanziene" de Vâță - Diénes Andrea
dar daac as vedea banui pe cineva de asa ceva m-as arunca in potentialul miracol... ca orice iluzionist
eu nu ma grabesc inca
imi tin respiratia astept sa se intample ceva
poate un miracol
Pe textul:
„Aripa - spin" de Ana Melinte
intr-adevar, lipseste o contorsionare de idee, dar e misto si asa
constanta ii ofera acea stabilitate sine qva non
Pe textul:
„moulin rouge" de Ion Nimerencu
Recomandatferventa ne mantuie bietele sufletele inchistate in postmodernism cu toate mizeriile aferente acestuia
Pe textul:
„iubeste!" de Andrei Neagu
totul curge
si singura tresarire reuseste sa mai dea un sens
Pe textul:
„uneori cînd privesc" de Virgil Titarenco
dar tot regreti ca nu mai e
Pe textul:
„iubirea ce-a ramas" de Andrei Neagu
oricum poezia e sublim de intima, o simte fiecare din noi zi de zi cand se scoala cu fata la cearsaf
Pe textul:
„Aghezmuiala" de Negru Vladimir
himericele boabe de roua care sclipeau spre propriile noastre patimi...
oare?
probabil daca nu ar fi miracolul, in orice forma, totul si-ar pierde sensul...
dar ce sens are existenta sensului, atunci cand acesta este ascuns?
Pe textul:
„Aripa - spin" de Ana Melinte
:)
nu-mi mai face complimente pe care nu le merit
ma intristeaza
Pe textul:
„Eroare potențială" de Miriam Cihodariu
traiasca ecourile de lucidiatate pe care le vibrezi
poate se vor perpetua din reverberatie in reverberatie
spre un infinit mai putin stramt
Pe textul:
„această piatră..." de Marina Nicolaev
Recomandat