Poezii

Știu: nimic nu-mi va intra în casă. Nici o frunză nu va fi purtată de vânt dincolo de prag. Niciodată n-ai să pășești în orașul meu de lumini și umbre. Nimic nu-mi va tulbura echilibrul și

MCMiriam Cihodariu

0

0

Când o să mă fac mare tot mi-ar plăcea să devin o salcie să îmbrac acel clișeu feminin cu scoarță cu tot să-mi ia lumea părul să facă bișniță cu el prin curți de biserici când e primăvară Da,

MCMiriam Cihodariu

0

0

Invocăm fulgerele distanței să ne măsoare în miez lipsa de măsură. N-ai vrea să găsim prin nisip conținuturi, să le culegem, să le îngrijim ca să ne-ajute să ne-ancorăm de fapte și

MCMiriam Cihodariu

0

0

Ai grijă că mișcă. De unde nu te-aștepți, din orice culcuș al stepei, totul mișcă pe-aici. De fapt, de vină e lumina. Ea schimbă totul și culorile lui, vietățile aerului se bălăcesc în ea și

MCMiriam Cihodariu

0

0

Când de nicăieri simțim peste pori o adiere fără loc, ar trebui să știm. Ah, dacă am ridica atunci privirea să ne-o pierdem în locul sferic gol ce plutește pentru o clipă deasupra noastră, nu-i

MCMiriam Cihodariu

0

2

Ah rochița mea în vânt aer și pământ în stare nu sunt și nici n-am fost vreodată să spun ce mă face să mă-nvârt prin lumea toată fără carapace și să mă-ntorc în traseu haotic mereu în

MCMiriam Cihodariu

0

2

La destulă descompunere distanță astrele se roteau altfel. Trecând peste vremea când omul sfințea locul, eu, oama care nu-și găsește locul, mă gândesc ce simplu ar fi să-mi iau nimbul,

MCMiriam Cihodariu

0

9

Știi, e ciudat... ... că nu mi se mai pare că trebuia să se întâmple nimic, nu mai cred în potrivirea nevăzută a acelor întâmplări, nu mă mai izbesc de rețineri și de sfieli în fața

MCMiriam Cihodariu

0

5

E ca atunci când în clasa a șasea când clar nu e nimeni pregătit pentru așa ceva se măcelărește o broască după ce nu-i mai bate inima se întind niște fire electrice de la ea la lumea noastră și

MCMiriam Cihodariu

0

0

Văleu ce potop... După tine e, nu? Tu care mai ești? Dacă tot intri la mine-n cuib cu bocancii măcar rămâi. Și lasă fazele ieftine gen sunt o cutie atrăgătoare în care ar putea fi bomboane, ar

MCMiriam Cihodariu

0

0

Încep să-l înțeleg pe Adam. Mi se face și mie poftă de mere interzise în ultima vreme. Așa începe: citești tot felul de cărți, vezi filme, auzi povești frumoase și vezi că toate cele care te ating

MCMiriam Cihodariu

0

2

Dragă felul meu de-a fi, mi-a fost dor de tine (deși ai fost mereu aici) cu toate că îmi faci mai mult belele. În general, observ că oamenii știu că nu s-ar putea plictisi de mine la câte

MCMiriam Cihodariu

0

3

Þii minte când ne-a prins ploaia pe lângă lac? Spuneai că o plimbare cu mine cere prosoape de rezervă. Astăzi părul mi-e încă ud pe dinăuntru și gândesc că ploaia însăși cere aripi ca să-și

MCMiriam Cihodariu

0

0

Metropola în care ne facem că trăim - marele măr sau, de fapt, marele cartof în cazul ăsta - mă face să-mi dau seama brusc că am vocație de Anna Karenina atunci când toate farurile, orbitoare

MCMiriam Cihodariu

0

2

Sunt o creatură creatoare a finalurilor. Sfârșitul mântuie sau condamnă întreaga desfășurare a unui lucru scris sau a vieții cuiva. Îmi plac sfârșiturile. Și moartea la fel. Nu sunt morbidă

MCMiriam Cihodariu

0

4

Chestia e ceea ce plutește pe șoptite în jurul nostru - unii o numesc spirit, alții moarte, alții \'senzație de fluturași în stomac\', alții chemare la neființă - ca un fel de aură. Uneori,

MCMiriam Cihodariu

0

0

Să nu minți. Să nu furi. Să nu ucizi. Să nu uiți. Normal că te-am uitat - e blestemul acestui lut din care suntem făcuți - instinctul de autoconservare... Așa cum spuneam mai demult - când ești

MCMiriam Cihodariu

0

2

Poate că firea mea mă condamnă la astfel de căderi. Când mă simt vulnerabilă, mă cufund în apăsare ca într-o încoronare a automutilării. Era o vreme când tu erai singura mea apăsare. De atunci a

MCMiriam Cihodariu

0

3

1) Rătăcesc prin umbre de ciulini Și florile li-s eclipsate de spini Un spirit de os îmi cască pietrele cu dinți din drum Și zumzetul lumii de plastic, beton și fum Îmi pulsează în urechi ca

MCMiriam Cihodariu

0

0

Credința precede miracolul, durerea precede lacrimile, euforia precede vânătaia. Ne îmbuibăm cu sângele și trupul lui Hristos. Fericirea e un rahat despre care toți își dau cu părerea. Luna

MCMiriam Cihodariu

0

2

Defilez prin viață cu tălpile-nsângerate de pustiul plin de nisip (mătase de sticlă) pe care trebuie să-l parcurgem în speranța că poate Graal-ul ne așteaptă în oază... Merg dreaptă și

MCMiriam Cihodariu

0

2

M-am împrietenit cu un nor. Eu așteptam în fiecare zi la ora precisă lichefierea de salut care venea cu regularitate. Zâmbeam la fereastră (asta era chemarea, deși nu era luceafăr) și până

MCMiriam Cihodariu

0

2

Stau impasibil, ușor încruntat în crunta și dominatoarea ipostază a celui mai puternic pământean, mă străduiesc să transmit cât mai multă hotărâre și forță să nu suspectezi cumva c-aș putea

MCMiriam Cihodariu

0

0

Îmi pudrez pielea cu un praf alb - special conceput în feminine scopuri - (modernul \"spuma laptelui\") ca să nu observi cumva că pe sub piele am vase de sânge împăienjenite-ntr-o rețea

MCMiriam Cihodariu

0

0